Pregătesc de mult timp acest post. De așa mult timp că am și uitat ce voiam să vă spun. Dar nu-i bai, îmi revine memoria cât ai zice ,,titirez”.
Voiam să vă povestesc despre nunta Andreei și a lui Theus, care a avut loc în debut de sezon, pe 31 mai. A fost a doua nuntă a sezonului – și după un start glorios, cu confetti și artificii, acest eveniment, care mi-a rămas deosebit de drag în amintire, a fost un fel de liniște de dinaintea furtunii din sezon. O mare de calm și relaxare, de normal și bine. Și pentru asta mulțumesc încă din debutul articolului clienților mei extraordinari!
Cu Andreea și Theus m-am cunoscut la București, în august 2013. Erau în trecere prin București și voiau să ia decizii legate atât de locul unde se va desfășura evenimentul, cât și legate de un consilier, pentru că ei locuiesc în Elveția. Întâlnirea nu a fost lungă, dar a fost eficientă, pentru că, cum s-ar spune, ,,ne-am găsit”. A fost dragoste la prima vedere pentru mine, sau la prima auzire a frazei ,,nu vrem cununie religioasă”. Acum – n-aș vrea să înțelegeți cumva de aici că am o problemă cu oamenii care vor cununie religioasă (adică 99% dintre clienții mei – inclusiv eu!)- dar îmi doream de mult un cuplu care să aibă stăpânirea propriei vieți și care să-și poată asuma o poziție, indiferent care este aceea.
Decizia lor a fost făcută destul de curând, contractul l-am semnat online – pentru că ei erau deja în Elveția și apoi am luat-o sistematic, după planul meu. Sunt deosebit de recunoscătoare când am clienți care îmi înțeleg perfect serviciile și le utilizează – lăsându-mă pe mine in charge și nu încercând să mă transforme într-un executant chinuit. Din nou, asta mi se întâmplă destul de des (și din ce în ce mai des, semn că a crescut educația și cantitatea de informație despre genul ăsta de servicii), sunt norocoasă din cale-afară!
Tematica dorită de Andreea și Theus a fost ,,copilăria” iar locul ales pentru punerea în scenă – Casa Doina. Așa sunt ei, niste copii mari, dar foarte cuminți! :). Ei sunt de fapt niște oameni care lucreaza cu lucruri foarte serioase și precise și poate tocmai de aceea și-au păstrat dorința de copilăreală în viața personală.
Acestea fiind spuse, alegerea colaboratorului pentru flori nu putea fi, în mintea mea, decat Interesart. Care (Valentina care adică) m-a pus să-i promit că nu o mai pun la tocat legume prea curând – și după ce eu, naivă din fire, i-am promis asta, s-a gândit singură să treacă pe niște fructe. Și uite-așa s-a ajuns la copăceii cu cireșe.
O notă specială pentru acest proiect trebuie neapărat, neapărat făcută legat de Pixel Theory – Alexandra a făcut o treabă senzațional de bună pe partea de papetărie, idee pe care clienții au iubit-o la prima vedere, ceea ce a făcut lucrurile foaarte simple.
Pentru fotografie alegerea a fost foarte simplă – și pe Ioan, propunerea mea no1, l-au plăcut instant, iar după întâlnirea de pe skype l-au plăcut și mai mult, așa că au luat de la el și serviciul Photoparty
Pentru candy bar am hotărât să mergem la joacă cu DulceBun – care a luat-o pe câmpi fluturând stegulețe galbene când a auzit tematica, în sensul bun. Și așa s-a ajuns la construcții nene – și la un candy bar cum n-am mai văzut și nici nu cred că o să mai văd prea curând. Ce să mai zic că nici nu știu dacă o să mai gust așa bunătate, că era acolo plin de amintiri frumoase din copilăria noastră, pigmentate pe alocuri cu macarons și alte finețuri.
Și ca și cum toată treaba asta n-ar fi fost de ajuns, ne-am gândit că cine-a mai văzut copilărie fără înghețată?! Tot AdinaDulceBun a făcut conexiunea, deși vorba aia, pe mine mă știți abonată la Gelato d’Amore, dar uite că ea a avut gândul bun înaintea mea. Btw, dați o raită pe pagina de fb, că au niște promoții grozave de iarnă. Și nu, nu răciți dacă mâncați gelato iarna.
Mai trebuie spus că undeva în iarnă am aflat și vestea bună legată de Ceremoniile Umaniste și uite-așa că ne-am căptușit și cu ceremonie, exact cum își doreau ei – nu religioasă, marcând un eveniment important pentru ei, cu un discurs relevant despre ce înseamnă cuplul lor. Mulțumim pentru ajutor!
Cu Andreea și Theus m-am mai revăzut abia în aprilie, când am făcut o zi-maraton de întâlnire cu toți copiii (adică cu Valentina – Interesart, cu Ioan Stoica, dar și cu Bogdan Nicolescu, the designated DJ for teh partey). Întâlnirea a avut loc, după buna idee a Valentinei, la Pain Plaisir, ceea ce vă doresc și dumneavoastră, în general.
Pentru că lucrurile nu puteau fi chiar fără niciun pic de suspans, așa, pe ultima sută a mai fost nevoie de o călcătorie performantă de rochii de ocazie, de un stativ din plexi pentru tort din porții individuale (danke, Grace Couture Rentals!), harpa pentru ceremonie găsită fără probleme cu o zi înainte de eveniment(! – mulțumesc Bogdan și Miruna!) – și o ploaie interminabilă care ne-a mutat planurile de ceremonie din grădină fix jos în cramă. Valentina a fost la înălțime și s-a adaptat, a ieșit chiar ultra-pretty!
Legat de suportul din plexi – poate nu vi se pare mare aventură – și nici nu e, pentru un om normal (la cap). Dar pentru un șofer începător, care are mașina pe mână de vreo săptămână – și nu orice mașină, ci una minusculă, în care baza suportului ăluia de plexi nu prea încape și nici vorbă să vâri suportul gata montat, cum au vrut oamenii săracii să mi-l dea ca sa mă ajute – s-ar putea să fie o aventuruță, așa. Plus că nu vreți să știți cât costă un suport d-ăsta, dracii mă luau daca-l faceam franjuri, dădeam în faliment.
Vreau să mai adresez mulțumiri și Andreilor de la Wine&Art care ne-au adus tăria ,,la botul calului”, prompt și eficient.
Și vreau să mai mulțumesc clienților că s-au gândit la mărturii/placecards atât de drăguțe! Etichetele au fost scrise de mine, de mână. Nu sunt adepta scrisului (meu) de mână, de obicei, însă la o asemenea tematică mi s-a părut foarte potrivită metoda :).
Și a venit ziua cu pricina.
Ploaie, ploaie peste ploaie. Am ajuns în locație la orele 14 trecute fix, cu performanța de la lăsa mașina la 10 km (cu tot cu suportul ăla de vă povesteam de el), pentru simplul motiv că nu am nimerit intrarea-n parcare – eu nu întorc pe linie continuă, ok?! Și după ce m-am strofocat inutil să mă parchez pe o străduță din vecinătate, am întors vitejește (în loc unde era legal să fac aceasta complicată manevră) și m-am aruncat într-una din alveolele de pe Kisselef. După care am luat-o la picior, că eram în întârziere și am sperat în ajutor divin (deși păcătuiam big time skipuind acea ceremonie religioasă :P). Ajutorul divin n-a fost chiar divin, ci de-a dreptul umanist! Sau umanitar! Pentru că tatăl Valentinei, care o ajuta cu amplasarea chestiunilor prin locație, a făcut un pustiu de bine și mi-a tras mașina ,,la scară”.
Locul arăta foarte frumos, eu una m-am încântat instant! Mi-a plăcut că domnii clienți m-au lăsat să-mi fac damblaua cu textilele de in + bumbac de la The Props Shop (care livrează by default textilele la Casa Doina – that wuz pure luck!).
Am pus împreună cu Valentina etichetele pe jucărele și apoi jucărelele pe mese și apoi ea a făcut magia cu crama. Și până să ne dezmeticim noi foarte bine, ne-am trezit cu clienții și invitații peste noi :).
Petrecerea a fost un mix reușit :). Meniu ,,pe stil românesc” (adică intercalat cu reprizele de dans), dar occidental din punct de vedere al numărului de feluri, slavă cerului! Câteva gustărele în regim cocktail, pe tăvi purtate elgant de ospătari printre oameni. După care două feluri bune și suficiente (o doradă și o friptură). Invitații s-au distrat, au dănțuit și au fost încântați de toate cele descoperite. Jumătatea elvețiană a venit și cu o surpriză la pachet – și anume un cor! În care s-au alcătuit cu toții și au scos de unde de neunde și un acordeon și au cântat tuturor invitaților români. Foarte emoționant și deosebit!
Petrecerea s-a stins firesc, undeva pe la ora 1.30-2, după venirea tortului. Lumea a plecat acasă cu zâmbete pe fețe :). Eu aveam cel mai mare zâmbet din lume, că primisem o cutie mare cu praline elvețiene (am fost copil cuminte, deh), pe care-am atacat-o la domiciliu, dimpreună cu un pahar de vin roșu și bun. Da, am ajuns cu bine acasă cu mașina, thank you for your concern! Și pentru că vă ghicesc răutăcioși, vă arăt cutia, să băliți pe taste :P
Mai multe fotografii de la nunta copilărească și frumoasă, la care chiar vă îndemn să aruncați o privire și să vedeți câtă relaxare și voie bună!, găsiți pe pagina mea de facebook, dar și pe site, la secțiunea de portofoliu.
În final, vreau să mai fac o adăugire. În aceeași zi, undeva în București, avea loc nunta Andreei și a lui Romain :). Primul cuplu care a contractat de la mine serviciul de consultanță online. Vreau să vă mai spun și că n-am reușit să mă văd niciodată cu ei. Nici măcar o dată! Dar le mulțumesc foarte mult pentru încrederea acordată, pentru gândurile extraordinar de frumoase pe care mi le-au trimis dupa eveniment (nu am primit cred că niciodată un alt feedback atât de minunat) și vreau să mulțumesc echipei care m-a ajutat cu acest eveniment – Maison Dadoo, S.Miles, Trendy DJ, Mădălina Gane, Mădălina Anania, Andrei Ișfan, Pixel Theory. Uite numa ce place-cardsuri drăguțe a făcut Alexandra!:
Și fotografia zilei o să o las să fie una de la nunta lor, a Andreei și a lui Romain.
Credit foto : S.Miles/Pictures with style