După ce am încercat să analizez cum e cu plecatul din publicitate, mi-am dat seama că de fapt nu am plecat din ea nicio secundă. E drept, am realizat asta abia după o discuție cu fetele de la Event Designs, dar tot e bine că am realizat. Practic dacă accepți faptul că fiecare om e un brand personal și fiecare cuplu e un alt brand personal, un joint venture între celelalte două, înțelegi mai clar faptul că nunta e un act de comunicare. E un eveniment prin intermediul căruia brandul cuplului comunică lumii din jur căsătoria. Și de aceea, în viziunea mea, rețeta unui eveniment nu poate funcționa în cazul altuia. E ca și cum ai lua un eveniment Coca Cola, ai schimba hostessele, l-ai duce în altă locantă și ai zice că e eveniment ING.
Nu merge, nu?
De aia n-ar trebui să meargă nici rețetele de nunți aplicate în serie.
Totuși, cumva, ele sunt cumpărate de oameni și vor fi cumpărate în continuare până la finalul instituției căsătoriei, oricând și dacă ar fi asta. De ce? Pentru că e ușor. Din toate expresiile dulce exprimate în minunatul limbaj de lemn al organizării evenimentelor private, asta cu ușurința este, măcar, adevărată.
Sau poate nu orice cuplu e un brand personal? În definitiv nici în lumea publicitară din care tocmai am ieșit nu toate numele de pe raft sunt branduri… Și majoritatea urmează rețete. Că e vorba de ambalaj, de culori, de ton, de nume… Me-too-uri. American Cola, Adibas, să tot fie…
Adică
Le roi est mort. Vive le roi!
Adică v-am pupat, dar în publicitate tot am rămas. Numa’ că de data asta e una privată.
Ce e în plus? Emoție reală a brandului, nu doar a auditoriului. Altfel – tot bugete, tot propuneri, tot clienți care pot fi, sau pot să nu fie de acord cu tine.
Mai e ceva în plus – emoția ta, a advertiserului, la final, când vin părinții să îți mulțumească. Și nu un brand manager căruia e discutabil cât de mult îi pasă, realmente.
Și, bineînțeles, fericirea de a fi propriul stăpân.
Fotografia zilei:
Credit foto: Lightway Photography.