Ăsta sună a titlu de post în care vă povestesc despre vreun amor ratat. Mno. Sunt fericită să vă anunț că draga mea căsnicie merge cum nu se poate de bine și că nu am nimic să vă mărturisesc.
Vorbeam în titlu cu fetele și băieții mei. Și-i iau pe rând, luați aer în piept, că e ceva de povestit aici…
Dragă Andra, abia aștept să te cunosc! Mi se pare incredibil că am reușit să scriem împreună o poveste între China și România, mai ales că ea se va finaliza la Horezu, iară eu sunt în București. Am toată încrederea că ne vom plăcea la fel de tare și în realitate și mai ales apreciez enorm căldura și răbdarea de care ai dat dovadă pe parcursul călătoriei în care am plecat împreună.
Ana, ești absolut minunată, te ador! Nu-mi vine nici acum să cred cât de ușor a fost să ne punem de acord asupra temei, cât de ușor s-au făcut toate cele și cât de unse par toate cele. Mai e foarte puțin, mă pun acum pe scris rețeta pentru etichetele de pe mărturii și să știi că meniurile sunt ca și gata.
Cristina, pe cât ești de ocupată pe atât ești de răbdătoare. Serios, e mare calitate asta. Mi-a fost puțin teamă că te vei speria când invitațiile au devenit ușor complicate, apoi m-am bucurat enorm când mi-ai spus că sunt exact așa cum ți-ai dorit. Știi că la nunta ta va fi și ziua mea de naștere și cred că asta spune destule despre cât de mult înseamnă ziua voastră pentru mine.
Anamaria – cred că e puțin inutil ce urmează să scriu. Noi am avut o relatie aparte de la început, care a trecut barierele unei relatii de business obișnuite. Gelato will rule the world, la fel pantofii tăi și tot ce se va întâmpla. Nu vreau acum să bat câmpii foarte tare, dar știi bine că astea nu-s cuvinte aruncate aiurea.
Alex, Luisa – aici mi-e greu să fac o diferență și să vorbesc doar cu unul dintre voi, pentru că mi se pare că sunteți una și aceeași persoana, ceea ce e în sine un lucru rar. M-am liniștit din momentul în care am văzut invitațiile voastre și crengile de alun de la ceainaria Bohemia. Simt că lucrurile sunt atât de așezate încât nu știu, zău, ce să mai adaug.
Simona – ești deosebită, ca o zână bună! Îți mulțumesc din suflet că ai avut încredere în Alexandra. Nu te va dezamăgi – între voi oricum s-a creat o legătură puternică și mă bucur mult că lucrurile s-au întâmplat așa cum s-au întâmplat. Tu ești un suflet sensibil și știu că vei avea parte de toată căldura pe care o meriți în ziua voastră specială, de la Mogoșoaia.
Sonia… ce să zic. În cazul vostru sunt puțin fără cuvinte. Mi-e clar că nu e cazul să devin aici prea sentimentală. În același timp mi-e la fel de clar că lucrurile sunt atât de speciale că nu trebuie insistat prea mult pe tema asta. Snoopy se scarpină în momentul ăsta, sper că n-a venit cu purici de afară. Cred că e felul lui de a spune că ar vrea neapărat să te cunoască (pe tine și pe tipii ăia cu care stai în apartament- și nu mă gândesc neapărat la Mihai aici).
Andrei, Roxana – aici cred că ar trebui să mă adresez direct Irenei, pentru că ea este cumva voi doi la un loc. Nu pot decât să spun că mulțumesc pentru felul în care lucrurile se întâmplă. E așa simplu totul și așa la locul lui încât nu cred că trebuie să vă gândiți prea mult sau să vă faceți alte griji. O să fie așa cum trebuie să fie (Angel, darling – u will rock in that dress).
Lulu, dear, you are my heart, you are my soul. Ești atât de specială încât crede-mă că nu știu cum să formulez, m-am pierdut și înmuiat toată. Ești în același timp sensibilă, dar și puternică și categorică. O să fie big, o să fie memorabil, iar Irina e cea mai bună alegere pe care ați fi putut-o face. Abia aștept acea zi din august, you can bet on that. Am sentimentul că o să fie de pomina și încă de zece ori pe atât. Eu te iubesc oricum.
Ajungem imediat la Ștefanșiandreea. Sau Andreeașiștefan. Mi-e greu să mă hotărăsc. Am sentimentul că vă știu de-o viață (poate pentru că ne știm deja de aproape un an, dar parcă ieri sorbecăiam din limonada aia la Manuc, nu?). Voi îmi amintiți mult de mine și de Vlad, mă simt ca acasă când mă gândesc la nunta voastră. Iarăși – nu știu ce să mai zic ca să nu dau cu mucii în fasole (ah, am dat deja). Băi, o să fie fun.
Lucia – ești aproape de mine de foarte curând. Cu toate astea, sunt foarte impresionată de felul și grația în care știi dumneata să fii. Mi-e greu să te descriu în doar câteva cuvinte – și sunt sigură că ăsta e motivul pentru care domnul de lângă tine s-a hotărât să te țină alături ceva mai mult, să zicem așa…mereu. Aștept tema temelor și o să fie ziua zilelor. Mulțumesc pentru după-amiaza de la Van Gogh.
Rox… de tine nu prea am ce să spun, decât că atunci când mă gândesc la tine, văd rochia în buline în care erai atunci când ne-am întâlnit ultima oară, accidental, la Sighișoara (era o rochie în buline, right? Și pe pretty dog îl cheamă Oz, nuuu?). Ești așa… eterică și ireală, în cel mai bun mod posibil de pe pământ. Ești idealistă, trăiești viața-n roz, dar fără roz, iar despre cererea ta în căsătorie le povestesc ăstora de pe margine doar că ar crăpa de invidie dacă ar afla cum s-a petrecut (eu am crăpat așa, puuuțin).
Ștefania – incredibil cum ți s-ar părea (sau nu) – ești cea mai liniștită și mai blândă dintre toate. Cred că ai fi în stare lejer să împaci marea cu muntele și Franța cu UK-ul. Pe noi ne leagă o sumă de coincidențe și mai ales Sinaia, my beloved Sinaia. Cred că o să fiu destul de explicită când o să spun că eu nu prea cred, de fapt, în coincidențe. Sunt atât de liniștită când mă gândesc la tine și la Gabi încât aproape nu-mi vine să cred că punem la cale o nuntă. Lucrurile sunt așa cum trebuie să fie, nu trebuie nimic adăugat și nici scăzut.
Sultana, dragă, eu ție ți-am spus deja tot ce trebuia să-ți spun. Sunteți adorabili, sunteți voi doi și-un pisoi și lumea toată e a voastră. Efectiv, lumea e a voastră, nu e doar un fel de a spune. Sunteți ca un film d-ăla mișto, doar că sunteți pe bune. Pic în admirație de fiecare dată când văd imagini cu voi și nu pot să nu mă gândesc ce norocoasă e Alexandra cu așa un eveniment cum rar se-ntâmplă. Să vă iubiți mult și să rămâneți la fel de frumoși. Și să ții mereu minte cum ți-a cântat Maria Buză la telefon.
Andrea, dragule, cu tine o să-ntrec noi performanțe de evenimente la distanță. Voi doi departe, eu la București și nunta hăt colo unde nu e semnal la telefon și nici internet. Doar cu țârâita. O să fie un vis! Aș vrea să-ți scriu mai multe, dar am vorbit atât de mult în ultima vreme că simt că aș bate apa-n piuă. Mă duc în curând s-o văd pe doamna Nicoleta, să știi! Și vreau și eu o Mazda verde.
Alexandra, G ne privește în secret, știu asta. Blu e invidios pe pisicul ăla din save the date care cică seamănă cu el. Nu vreau să întrec limita (tot felul de ochi ne privesc), pot doar să-ți zic că abia aștept să văd imaginile de la nuntă. Mi-e ciudă că e așa de mult până atunci, aproape. Să zicem că timpul trece cam greu. Mulțumesc pentru felul în care ești :).
D&E – pe voi încă nu vă cunosc prea bine. Sper să se întâmple toate lucrurile așa cum le-am stabilit. Ne vedem săptămâna viitoare și e musai să mergem și la Lagună să vedem ce și cum. Presimt lucruri mărețe…
Carmen – tu ești modelul meu în viață. Deocamdată atât, dezvoltăm la anul. Voiam, însă, să spun asta.
Andreea – mulțumesc enorm pentru încrederea acordată de la distanță și pentru mailurile frumoase pe care mi le scrii. O să fie minunat, abia aștept să o cunosc pe mama. Vă scriu despre muzică plăcută urechilor în curând.
Aici mă opresc, deocamdată. Am înroșit ouăle, dar și tastele. Am zis că iau o vacanță, dar am am rămas lipită de laptop. O să dezvolt fiecare dintre aceste paragrafe în lunile care urmează. Am vrut doar să vă acord fiecăruia dintre voi atenția pe care o merită. Și dacă vedeți mai ales nume de femei, nu vă lăsați păcăliți. Domnii sunt acolo, în umbră, îi cunosc și îi respect pe toți, încerc doar să nu le acord mai multă atenție decât își doresc.
Mă duc la somn, mâine trebuie să coc un banana bread și un cheesecake cu zmeură. Am păcălit părinții, anul ăsta vin la noi la masă! Ce victorie mai șmecheră șă îți dorești de Paște?!
Vă las cu fotografia zilei:
Credit foto: Maria Hedengren Photography (my beloved wedding photographer).