Am multe puncte slabe. Sunt om, deh, Sunt lucruri la care sunt foarte buna și lucruri cu care mă mișc foarte greu, ca oricare. Se pot spune probabil multe despre cum sunt eu, profesional vorbind, însă în dialogul cu clientul meu, am și un punct în care mă declar complet vulnerabilă, cu toate riscurile aferente.
Discuția despre mâncarea pentru staff.
Pentru că eu sunt reprezentantul echipei în teren, omul care știe piața, care știe totul despre nunți, care ar trebui să vină cu răspunsuri la întrebări, inevitabil ajung de fiecare dată și la întrebarea ,,cum se procedeaza cu meniurile staffului?”.
Asta este o întrebare la care chiar nu am un răspuns. Pentru că subiectul ăsta naște opinii din cele mai variate în rândurile celor pe care îi cunosc. Pe de o parte știu oameni care n-ar îndrăzni să ceară mai mult decât li se oferă, însă în sinea lor se simt ușor nedreptățiți (și înfometați). Pe de alta știu oameni care solicită expres un singur fel, sau două – și chiar sunt mulțumiți cu atât și nu mănâncă mai mult nici dacă li se pune în față. Sunt oameni care nu consumă NICIODATĂ alcool pe teren și oameni (ca mine) carora le prinde bine un pahar de vin, chiar dacă sunt la muncă. Să nu uităm că este o muncă diferită de ceea ce se înțelege de obicei prin muncă, ok? Unii vin cu mașina, alții nu…
Referitor apoi la situația în care se află clienții – e adevărat că staff-ul e venit acolo la muncă și nu la dezmăț, însă tocmai din acest motiv e posibil să aibă nevoie de mai multă mâncare decât cei care stau pe scaun toată seara. La fel de adevărat este ca dacă ai staff de 20 de persoane, o economie de 20 de euro la fiecare, să zicem, înseamna vreo 400 de euro care nu-s tocmai de ici-de colo. Cât despre alcool – cred că știrea despre fotograful care se face praf la nunți ar da foarte repede înconjorul miresicilor furioase și l-ar deprecia rapid pe piață, însă tentativa nevinovată de a comanda o băutură spirtoasă undeva pe parcursul serii și răspunsul că nu ai voie se soldează cu frustrări maxime – zic eu ca alcoolist șef – de necondamnat.
Dar este un subiect atât de sensibil și de dificil, pentru că trebuie să mă includ și pe mine în el, încât mi-e greu să vă spun ce să faceți.
Faceți cum credeți mai bine și cum simțiți că este ok. Am doar câteva sfaturi despre asta – și nu sunt sigură că vă ajută cu ceva:
1) dacă parte din staff solicită expres, fără să fie întrebați, un meniu restrâns sau pachet exclusiv de răcoritoare, faceți asta. Dar asigurați-vă că au fost sinceri înainte de a-i pune în situația de a saliva la masă atunci când ceilalti din staff primesc o farfurie de mâncare. Cum știți că au fost sinceri? Nu știți, de aceea, vă urez mult succes. Hint – dacă nu spun nimic din proprie inițiativă, probabil ar prefera să fie tratați la egalitate cu invitații.
2) dacă aveți un staff mic, de 3-4 persoane (un dj, un fotograf și un planner) nici măcar nu merită să vă agitați atât. Economia făcută e atât de mică (zic eu) că mai bine vă bateți capul cu alte lucruri.
3) dacă aveți staff mare și vreți totuși să faceți economie, asigurați-vă că nu faceți diferențe între oamenii de la aceeași masă, pe motive de simpatie (exemplu – fotograful primește full meniu, dj-ul doar un aperitiv).
4) dacă vă hotărâți să luați două feluri pentru staff, nu-i întrebați dacă sunt ok cu asta – sunt șanse mici să vă zică cineva că nu e ok, chiar dacă sunt deranjați de asta. Comandați doar două feluri și gata. Asumat, cu curaj.
5) Dacă luați doar două feluri de mâncare, serviți-l pe cel de-al doilea în timpul celui de-al treilea fel al invitaților (sarmalele, să le zicem generic). E o pauza foarte mare de timp între aperitiv (care posibil să fi fost de calitate proasta sau în cantitate mica, btw) și felul principal. Eu una am pățit-o de câteva ori cu dureri de cap și rau de stomac de foame. Gândiți-vă că unii dintre cei din staff vin după o zi de muncă în care cel mai probabil n-au mâncat nimic…și distracția continuă până pe la 5 de dimineață. Știu oameni care și-au comandat pizza la nuntă și oameni care umblă cu snickers preventiv în geantă. Mai știu și cum e să fii în câmp și să n-ai de unde să comanzi nici pizza și nici de unde să cumperi un croissant și să mai fie două-trei ore până la felul de mâncare la care ai voie.
6) în final, recomandarea mea discutabilă, este să nu faceți diferențe între invitați și staff, chiar dacă poate părea o risipă de bani. Chiar dacă oamenii nu mănâncă mult sau sunt la dietă. Chiar dacă e adevărat că sunt la muncă și chiar dacă unii dintre ei sunt foarte ocupați și au timp de orice, mai puțin de mâncare. Mi-ar plăcea, adică, ca asta să nu fie un subiect. Recunosc cu mâna pe inimă că mă simt diferit când mi se oferă un meniu complet, chiar dacă poate nu mănânc tot. Mă simt tratată firesc. Știu că de la unii luați bani și altora le dați, însă dacă sunteți dintre cei pentru care acesta este un subiect până la urmă aproape tabu, care ar fi preferat să poată să organizeze fără ajutor nunta, cred că diferența asta între cei carora dați și cei de la care luați nu prea își are sensul… Dar, cum ziceam, acesta este un punct de vedere subiectiv și de aceea nu cred că se poate pune ca recomandare profesionistă a unui wedding planner.
Deci, în cazul în care vă veți hotărî să colaborăm, aceasta este o întrebare la care nu vă voi răspunde. Dacă voi avea destul timp la dispoziție, voi căuta acest link și vi-l voi da… dacă nu, vă voi da un motiv oficial să vă plângeți de serviciile mele :). Pentru că meniul staffului este o decizie pe care o veți lua singuri și pe care promit să n-o judec, chiar dacă în rândurile de mai sus am lăsat să se vadă părerile mele influențate probabil de structura mea internă, personală, care nu are legătură cu organizarea de evenimente.
Așa e cu călcâiele de Ahili și alți tipi.
Fotografia zilei:
Credit Foto: Theo Manusaride Photography
PS – nu știu alții cum sunt, dar eu, când mi-e foame, dau iama în candy bar :P.