De data asta n-o mai dau la sucit cu titlul. E ce e, adică nimic altceva decât titlul conferinței de vineri, de la Hotel Marshal Garden pe care voi avea onoarea să o moderez. E un eveniment relaxat, ca de vineri, cu oameni care vă pot povesti despre afacerile lor pornite din pasiune și despre cum se împacă profitul cu plăcerea de a face lucruri. Mi-ar plăcea să veniți, să ne cunoaștem și să vă dați ocazia să ascultați niste povești interesante de la niște oameni interesanți pe care și eu voi avea ocazia să îi cunosc mai bine.
Și pentru că vineri n-o să vă fac capul mare prea multă vreme (celor ce veți fi prezenți) cu opiniile mele despre afaceri, pasiuni și ce nasc ele împreună, ci o să-i las să povestească despre asta pe cei care se pricep mai bine decât mine, o să folosesc această pagină albă din blogul personal să vă reamintesc, dacă mai era nevoie (sau chiar dacă nu mai era) cine sunt eu și mai ales de ce fac eu asta. Care e pasiunea, care e afacerea și mai ales ce am învățat eu în ultima vreme din această combinație. Ca să nu mă bănuiți de prea mult optimism, o să intru într-o zonă foarte sinceră. Așa cum a fost tot discursul The Wedding Styler, de când era atâtica.
Și o să încep să vă reamintesc că ,,provin” dintr-o făptură mai deloc interesată de nunți sau alte evenimente de gen, mai degrabă cinică și ironică decât siropoasă și romantică. Că adevărata mea pasiune este scrisul. Că am făcut aproape 10 ani publicitate. Și că totuși am pornit pe acest drum, cu mult curaj și beneficiind de enorm suport psihologic din partea familiei, din pasiunea de a folosi scrisul și felul meu de a vedea lucrurile pentru a schimba, pe cât posibil, fața nunților românești. Adică mi-am dorit ca cei ca mine – poate mai cinici, mai ironici, cei care au prejudecăți legate de nunți sau alte evenimente private de gen – să aibă șansa să aibă o petrecere pe care și-o doresc, nu pe care trebuie să o facă și să aibă șansa să fie invitați la petreceri la care să le facă plăcere să meargă și unde să se mai și distreze, dacă este posibil. Nu mi-am făcut și nu-mi fac nici acum iluzii că voi schimba munții din loc. Cele puțin peste 10 nunți pe an pe care le pot duce sunt ca o picătură în oceanul de kitsch care este nunta la români. Asta însă nu înseamnă că nu pot să încerc. Și că nu pot să am măcar tentative de a schimba felul de a gândi al celor care se presupune că ar trebui să trăiască un moment fericit, pentru ei doi, că ar trebui să celebreze dragostea cuplului, nu să câștige un concurs de cantitate de ștrasuri pe centimetru pătrat și de mulțumit unul și altul care se găsesc mai mult sau mai puțin întâmplător pe la petrecere. Și nici să bifeze, mai nou, liste downloadate de pe internet de ,,momente” și brizizuri a la pinterest ca să fie mai fericiți. Sigur, șansele de reușită sunt minore. Cu toate astea…
N-am crezut nicio clipă că o să fie ușor. Bineînțeles, nici nu m-am înșelat. Când lucrezi cu oameni se pot întâmpla tot felul de lucruri – și oricât de norocos ai fi, nu ai cum să dai DOAR peste persoane perfect compatibile cu tine, cu care să schimbi energii ca două boabe-ntr-o păstaie. Aici intervine prima întrebare, pe care bănuiesc că și-o pun mulți ca mine – cât de selectiv își permite un antreprenor să fie cu clientela, astfel încât să conducă totuși o afacere profitabilă? Până unde se poate întinde un compromis din partea unui antreprenor din domeniul organizării de evenimente private, mai ales în situații atât de delicate precum un moment special din viața unor clienți, pe care îi poate leza inconștient prin propriile opinii? Și unde se încheie pasiunea și începe derizoriul atunci când ajungi să faci prea multe compromisuri, din dorința de a ține un business început din pasiune profitabil?
N-o să fiu prea arogantă (bănuiesc că deja am câștigat niște medalii la capitolul ăsta, vrând-nevrând) și o să spun și că întrebarea funcționează și de cealaltă parte – cât de greu este, pentru un client, să dorească o colaborare cu un antreprenor despre care a auzit numai lucruri bune, dar care se dovedește, în cele din urmă, o mare dezamăgire, având opinii diferite, criterii de evaluare a diverselor servicii și produse destul de inflexibile, capricii chiar – și o dispoziție mult mai limitată de a face pe plac și de a încasa banii simplu și ușor? E mai bine să lucrezi cu un antreprenor pasionat, dar subiectiv și idealist, sau cu unul pragmatic și eficient, pentru care profitul este prioritatea numărul unu?
Astea sunt niște întrebari generale la care eu sper să găsesc răspunsul măcar parțial vineri, la conferință, de la oameni trecuți prin mai multe decât mine.
Cât despre raportul pasiune/compromis din viața mea de încă proaspăt antreprenor, fiți pe pace! Toate femeile știe că binele învinge! Scorul e încă atât de mic încât putem spune că putem trage și un pui de somn, până în repriza 2014.
The fun must go on!
Fotografia zilei:
În una dintre locațiile mele preferate (unde am deja două nunți la anul, iupii), fotografiată de una dintre fotografele mele preferate, cu care nu am avut încă plăcerea să lucrez. Dar lucrăm la asta…:P
Credit foto: Photochic.
PS- Don’t not be a stranger! Te aștept vineri la conferință să schimbăm o vorbă, să ne împrietenim! (mhm, exact, pe tine), Vă puteți înscrie aici (chiar dacă e trecut de 8, puteți face o tentativă, trust me… I know people who know people. Wink*)