De vineri și până luni s-a desfășurat acest curs online de wedding planning de care vă tot povestesc, în 3 episoade, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti. M-am hotărât să-l integrez în seria “Neaoș Wedding Planning” care a început în 2015 – și așa veți auzi în continuare despre aceste inițiative ale mele, sub această umbrelă.
Cum a fost?
A fost absolut minunat. Am avut emoții mari, pentru că eu am nevoie maximă de contact “live” pe parcursul unui curs. Dar era momentul să încerc și asta și cu această ocazie am decis că voi merge mai departe cu acest gen de eveniment online. Stați doar la prindere, că vine numaidecât noutatea :P.
Vineri am vorbit mult despre cum să-ți găsești vocea proprie într-o piață destul de preocupată de manierism dar și de “me too”- ism. Că așa e natura ei. Am vorbit despre întrebări pe care să ți le adresezi, am inserat câteva noțiuni de branding pe acolo, așa cum ascunzi doctoria la pisici printre bucățele gustoase de mâncare. Și am parcurs rapid și tipurile de servicii din care îți poți alcătui un “meniu” atrăgător de servicii.
Sâmbătă a fost, probabil, cea mai seacă și obositoare zi dintre cele trei de curs de wedding planning – dar și cea mai aglomerată de informație. Am vorbit despre parcursul concret al unui proiect, așa cum se întâmplă el la noi acasă, la TWS. Ne-am oprit și am insistat pe buget și pe timeline – specialitatea casei.
Duminică a fost o zi glorioasă. Am împărtășit opiniile mele despre negociere (aici au avut loc niste upgrades la mine, în ultimii ani și am avut idei noi de dat mai departe), dar am discutat mai multe și despre tehnici creative. Că toată lumea îți zice să faci concepte, dar nu și CUM. Cum îți programezi mintea să vadă unghiurile acelea, cum facem aceste idei mărețe să vină către noi. El grande finale a venit cu o discuție despre managementul zilei nunții. Am sărit toate etapele redundante, pe care toată lumea le știe pe dinafară și m-am concentrat pe punctele pe care le consider vulnerabilități potențiale. Surprize neplăcute despre care nu-ți povestește nimeni dinainte și care te pot da cu roțile-n sus oricâte “truse” de coordonator ai avea prin portbagaj.
Când am încheiat cursul, deja depășisem cu o oră timpul alocat.
Ați crede că ne-am despărțit cu ochii injectați și amețeală de online. Însă nu, am mai stat încă DOUĂ ORE, exact ca-n bancul cu doamnele care ies de la pușcărie și mai stau o oră-n față că mai aveau ceva de vorbit.
Mulțumiri apăsate (NOT) merg către pisicile mele care au reușit cu grație să îmi facă probleme sămbâtâ și duminică. Vineri am reușit să le îndop cât de cât, să le fac inerte și somnolente. Sâmbătă și duminică însă s-au ocupat cu ilustrația muzicală, efecte sonore neașteptate și suspans. Cât să mă facă să arăt foarte rău, dar aia e, le-am cules de pe stradă, le-am mutat în Belgia, mi le-am asumat, va trebui să fac cumva să le integrez și în acest peisaj de curs de wedding planning, cum necum.
Așadar, stați pe vine că mai facem. Am gândit deja o năstrușnicie, o mai dau puțin cu pila și o scot la rampă să v-o arăt.
Până atunci… rămâneți autentici, că n-are cum să fie rău.