Aș fi putut să pun titlul în română, dar asta e, romgleza funcționează pentru mine like a charm.
E un subiect pe care mă tot gândesc cum să îl abordez, de multă vreme. E o diferență pe care o sesizez în felul în care văd eu lucrurile, versus regulile nescrise ale wedding planningului, pe care simt nevoia s-o pun cât mai des în negru pe alb. La ce ajută? Păi ajută exact la ce e mai important – la “cernerea” celor care rezonează cu mindsetul meu. Pentru că, pe lângă instrument de comunicare și de informare, acest blog a fost, de fapt, dintotdeauna un filtru. Sunt oameni care îl citesc și care simt nevoia urgentă să mă contacteze – la fel de bine cum sunt oameni care îl citesc și simt că sunt în dezacord profund cu felul meu de a scrie – sunt ferm convinsă că decizia de a lua distanță este, în cazul lor, cea corectă. Pentru că fiecare om merită să colaboreze pentru nunta lui cu un wedding planner cu care rezonează profund, nu cu unul despre care lumea spune că ar fi cel mai bun, sau cu cel cu care a rezonat o prietenă sau cu primul pe care îl scoate google în cale.
E motivul pentru care nu m-am ferit niciodată, în nicio formă de comunicare, să-mi exprim gândurile – și nu mi-a fost frică că “se sperie” cineva. Dacă se sperie acum, s-ar fi speriat și mai târziu. De ce aș încerca să ascund cine sunt? Ar merita efortul? Din punctul meu de vedere, nu.
Să revenim. Wedding planning disruptiv. Ce mai e și bazaconia asta? E ceva ce la nivel de suprafață practicăm de fapt cu toții atunci când spunem că nu e o modalitate anume de a face lucrurile. Doar că în cazul meu “buba” se extinde și mai adânc, merge până în profunzime și în alegerile de design – și aici simt că mă îndepărtez puternic de mai toată lumea din jur. Pentru că pentru mine acest “nu trebuie să faci ceva anume” nu se rezumă la tradiții sau un setup de sală, ci merge până la “nu trebuie să alegi o anumită formă de buchet” sau “nu, nu totul trebuie să respecte o schemă cromatică” sau “lucrurile for funcționa perfect și dacă faci design floral super sofisticat într-un cadru minimalist sau rustic”. Este mai greu? Clar că este mai greu. E mult mai greu să faci frumos din dezordine sau din elemente care aparent “nu merg” împreună. Dar cu echipa potrivită orice idee aparent proastă poate fi în final una bună. Și poate fi surpriza care de cele mai multe ori se traduce în “nu m-am gândit niciodată să combin x cu y”.
Așadar, atunci când un client vine și îmi spune că vrea un buchet roșu când toată nunta este în tonuri neutre, primul meu gând nu este niciodata “nu, nu face asta, pentru că roșul nu are nicio legătură cu nimic”, ci mai degrabă una de entuziasm derivat din “ah, ce cool, oare cum putem să potrivim roșul cu culorile neutre?”. Sigur, e un exemplu comod. Dacă ai o paletă neutră, poți adăuga orice accente, dar ce încerc să spun este că pe mine un element “disruptiv” nu mă deranjează niciodată, ci mă entuziasmează. Mereu deschide ferestre, mereu e potențial generator de nou. Și dacă nu găsim o soluție wow din punct de vedere estetic, dacă buchetul ăla roșu mi-a făcut clienta fericită, pentru mine e suficient. N-o să mi se pară niciodată că nunta ar fi fost mai frumoasă dacă culoarea aia s-ar fi potrivit cu restul lucrurilor. Niciodată.
Acum luați chestiunea asta și aplicați la orice – suntem într-un hambar și vrem să aducem un candelabru. Superb. Vă dați seama ce poveste poate ieși de aici? Sau – o fiesta mexicană cu muzică clasică – imposibil? Nu știu ce să zic… nu cred!
Deci, stimați miri cu idei “nepotrivite”, dacă vă simțiți neînțeleși, vă aștept ca și când. Putem face un club! L-am înființat deja pe ăla de nuntofobi, urmează să în fac și pe cel de neînțeleși și o să fim bine cu toții.
Între timp, nu uitați să dați un semn dacă vă căsătoriți la anul și vi se pare că aș fi simpatică. Nu de alta, dar semnăm, semnăm – și sloturile disponibile se cam ocupă. Și nu e nimic mai heartbreaking pentru mine decât o nuntă pe sufletul meu pe care nu o mai pot adăuga în program.
Credit pentru foto din cover – Silviu Popovici.