M-am tot întrebat în ultima vreme care e motivul pentru care mă ocup de activitatea asta cu atât de multă plăcere. Să fie independența financiară? Nici gând, nu trăiesc (doar) din asta. Să fie faptul că retrăiesc la infinit senzația că mă mărit? Nici vorbă, mi-a ajuns un mire și o căsătorie iar clienții mei sunt FOARTE diferiți de mine. Să fie faptul că ai de-a face cu oameni fericiți, sereni, flori, culori frumoase? Nu, nu e nici asta. Oamenii fericiți au și angoase și dorințe uneori greu de îndeplinit, florile se pot ofili iar culorile nu sunt mereu pe gustul meu.
Și atunci?
Care este chestia?
Am făcut recent descoperirea că momentul cel mai cel, pentru mine, este cel în care omul din fața mea îmi spune, cu sfială, că el este așa. Iar eu îi spun că așa înseamnă aproape perfect. Ar putea însemna perfect , dar perfect nu există. Deci asta este! Sentimentul pozitiv pe care îl am când spun cuiva că ce își dorește este în regulă, orice ar însemna asta!
Fotografia zilei:
Credit foto: Imagia
sunt de acord cu tine,Andrada!mie mi se pare ca meseria de Wedding Planner este cea mai frumoasa!