Mi s-a întâmplat de câteva ori să fiu întrebată dacă organizez și petreceri de burlaci/burlace. Răspunsul meu a fost nu, și o să vă explic imediat și de ce.
Pentru că eu nu cred în instituția asta. Serios. Cred sincer că e doar o scuză pentru a te face praștie (în cazul bărbaților) și o încercare de cele mai multe ori nereușită (sorry, girls) din partea fetelor de a nu se lăsa mai prejos, de a nu părea cumva că ele nu știu să se distreze sau că ele sunt fraiere și stau acasă. Și honestly nu cred că e nevoie de un organizator ca să te faci praștie.
Cred, sincer, că de cele mai multe ori nu viitorii miri sunt cei care doresc aceste petreceri, ci prietenii lor aflați mai mult sau mai puțin în relații ,,serioase”, cu șaibă sau fără șaibă, care au nevoie de o scuză pentru a vedea de aproape o stripteuza.
Pe scurt, o altă tradiție americană importată via Hollywood.
Dacă putem s-o transformăm această tradiție de care nu cred că putem scăpa prea curând în ceva cu adevărat haios și distractiv? În cazul bărbaților – nu. Nu e nimic mai distractiv decât alcoolizarea până la amorțirea tuturor simțurilor și porțelanul unui veceu văzut de aproape. Cu sau fără striptease.
În cazul fetelor, însă… Girls, eu chiar nu știu nicio fată super-încântată la ideea de a vedea un stripper asudat de aproape, numai pentru ea. Sigur, există în lume femei care consumă genul ăsta de spectacol, că doar de aia există, însă aici, în curtea noastră (că eu zic că suntem un fel de gașcă selectă) pe bune că n-am auzit pe cineva să-și dorească să mângăie un pectoral uleios în dar de la prietene. Dacă nu aveți timp să vă gândiți la ceva drăguț sau pur și simplu nu vreți să vă bateți capul, faceți o ieșire simplă la o bere (dada, și fetele beau bere, să fie clar!), la un vin (la Bruno, de exemplu) sau …pur și simplu lăsați-o moartă.
Dacă totuși vreți să organizați ceva special, primul sfat este să nu vă mai imaginați că petrecerea este pentru voi. Nu vă gândiți că ce v-ar plăcea vouă să se întâmple îi va plăcea automat și prietenei care e pe cale să-și pună pirostriile. Știu că e greu, de aceea oamenii încă se ceartă pe capete pentru că au impresia că felul lor de a gândi și de a fi e cel corect, ca și cum ar exista așa ceva. Dar faceți un efort supraomenesc și încercați să fiți pentru 30 de secunde ea. Să vă reamintiți ce îi place să facă, unde îi place să meargă. Unde îi plăcea să meargă ,,în tinerețe”. Ce nu a mai făcut demult și sigur îi e dor, chiar dacă în secret. Trebuie să fie ceva acolo.
Al doilea sfat este să vă puneți de acord. Asta e și mai greu de făcut decât prima. E greu pentru un cuplu să se pună de acord ce invitații să comande, darămite pentru 10-20 de femei furioase să cadă de acord ce-și dorește împricinata și ce e mai bine pentru ea. Dar ascultați-le pe celelalte fete. Poate cineva chiar a avut ocazia s-o cunoască mai bine pe duduia. Poate nu. Dar ascultați, gândiți-vă, lăsați de la voi.
Al treilea sfat este să nu vă luați prea în serios. It’s supposed to be fun!
Și al patrulea sfat, valabil atât pentru burlaci, cât și pentru burlace – FORGET ABOUT THE DAMN TITLE OF THE PARTY! Nu aveți nevoie de pretexte de genul ăsta pentru a face o bucurie unui prieten sau pentru a ieși cu prietenii undeva.
Dacă aveți nevoie (și buget!!!) de ceva mai elaborat de atât, vă pot ajuta cu sfaturi. Cu idei de excurșii, de activități. Dar trebuie să începem să discutam despre bugete, planuri – și nu fac asta decât dacă vă puneți de acord! ȘI numai și numai dacă mă ascultați. Și o să fie greu…
Altfel, însă, distrați-vă frumos oricând aveți ocazia și nu ratați nicio ocazie de a face cuiva o surpriză plăcută.
Cam atât am avut de spus.
Mai menționez că scriu acest articol în urma unui mesaj primit acum vreo lună în căsuța de pe FB de la o invitată la o nuntă pe care am organizat-o anul trecut. Și în urma multiplelor experiențe prin care trec în ultima vreme, legate de zbateri pe tema ,,petrecerea burlacelor”. Așadar orice asemănare cu personaje din realitate CHIAR este pur întâmplătoare :P.
Fotografia zilei:
Credit foto: Marian Cristea Photography