Despre Styled Shoots – pam!

Păi de când n-am mai dat eu așa un rant pe aici pe blog? Păi de când n-am mai scris eu fără pauze de respirație?

Păi vă zic eu că de multă vreme. Și era timpul să mă exprim, așa că așezați-vă confortabil. -probabil-cea-mai-pedantă-dintre-weddingplanneri-își-începe-pledoaria.

Unii dintre voi deja și-au mijit ochii a frică, că mă știu nevricoasă. Alții habar nu au la ce să se aștepte – și tocmai de asta m-am hotărât să scriu. Mi-am dat seama că n-am exprimat niciodată public o opinie despre acest subiect.

Mai întâi și mai întâi am să vă spun că majoritatea celor care-și dau cu părerea pe marginea acestui subiect sunt fotografi. Asta pentru că lor le e mai simplu – e alb sau negru. Fie le place să fotografieze detalii, să participe la asemenea shootinguri ,,regizate” – fie se poziționează clar contra, considerându-le nerealiste şi chiar dăunătoare. Sunt puține nuanțe de gri între aceste două poziţii ,,fotograficeşti”.

Pe de altă parte, pentru ceilalți omuleți prestatori de diverse pe la nunți, lucrurile sunt ceva mai clare – aceste shootinguri sunt oportunități de aur de a arăta ce pot face. De multe ori în fotografiile de la nuntă detaliile nu sunt puse în valoare așa cum și-ar dori ei – din multe motive – fie fotograful nu e la curent cu multe dintre chestiunile care ,,se întâmplă” pentru că de obicei nu e pe acolo un wedding planner care să i le indice, iar mirii au mințile în cu totul alte locuri (din fericire) în ziua nunții. Fie lumina lasă de dorit. Fie nu e timp de nicio culoare pentru asta. Fie pur și simplu fotograful are alte priorități și vede altfel dinamica evenimentului – iar mirii fix de asta l-au contractat. Fie e o problema de comunicare acolo undeva la mijloc (sau vreo clauză de confidenţialitate între clienţi şi fotograf) şi mirii nu prea vor să arate altora lucruri care s-au petrecut la ei la nuntă. Fie – şi da, se întâmplă şi asta – fotograful contractat de miri nu e chiar cel mai fericită alegere de pe pământ.

Pentru mine însă lucrurile nu sunt deloc clare. Pentru mine gri = love, așadar lăsați-mă să vă explic.

Pe de o parte sunt ușor obosită de styled shoots. Ale altora, desigur că pe ale mele le iubesc – glumesc, da. Este drept că sunt in mare imagini care nasc așteptări nerealiste, care nu s-ar putea realiza aproape niciodată la o nuntă (din considerente de bugete dar și de confort, să zicem). Fotografiile în sine sunt muncite, sunt realizate în multe ore, migălite, studiate. Machiajul modelului este întotdeauna fresh, coafura potrivită. Rochia aleasă special. Așadar concluzia e că e extrem de greu să replici la un eveniment masa sau atmosfera pe care ai gândit-o pentru un shooting. Cuplurile de clienți nu au mereu aceeași disponibilitate de a poza sau nu se simt atât de confortabil afișând emoție – și sunt ulterior ușor dezamăgiți că ei nu arată la fel în ședința lor foto.  De asemenea e greu de crezut că ședința foto din ziua nunții îți va putea livra acele cadre trase într-o zi întreagă pusă la punct numai și numai pentru acel shooting, în care oamenii sunt relaxați, luminile se pun acolo unde nu sunt, iar make-up artistul e alături, gata să reușeze ce e de retușat. Bașca de multe ori scenariul ales nu se potrivește pe o petrecere cu 100+ invitați iar anumite lucruri care ,,dau bine-n poze” sunt fie inconfortabile, fie șubrede de-a dreptul.

Pe de altă parte, dacă n-ar fi aceste styled shoots ar fi greu uneori să ne mai găsim motivația. E frumos să poți să arăți că ești creativ. Să poți să pui cap la cap o poveste în imagini – și acum, în perioada internetului – să o publici fără să fii celebru sau să lucrezi la vreo revistă glossy. Datorită acestor styled shoots uneori clienții îndrăznesc mai mult. Văd cum ar arăta diverse fantezii, e altceva dacă e deja pus în niște imagini. Și da – pentru cineva care creează deserturi, floristică, papetărie, orice alt obiect care ar putea fi folosit/închiriat la un eveniment privat – dar şi pentru un wedding planner care merge câtuşi de puţin într-o direcţie creativă – un styled shoot realizat de un fotograf bun este motiv de sărbătoare. Înseamna fotografii de portofoliu, înseamnă imagini cu care pot ilustra articole despre ei. Înseamnă o carte de vizită mult mai frumoasă decât ce primesc de cele mai multe ori de la evenimente.

Așa. Dar ce cred eu totuși?

În primul rând, cum spuneam, nu mă situez în nicio extremă. Cred că trebuie să existe o măsură. Cred că dacă tot ce faci este să canalizezi energie către shootinguri regizate și ușor nerealiste, uitând că mergi de fapt la nunți reale, cu miri și mirese reali, care nu au mereu bugete să-ți creeze tie cadre de portofoliu – pentru că, hei, nu știu dacă ai aflat, dar nu de aceea ajuți doi oameni să-și organizeze nunta – așadar dacă te situezi aici, cred că e din start o zona greșită. De asemenea, dacă nu ai foarte multă experiență și tragi tare pe styled shoots încercând să ,,păcălești” ceva clientelă, finalul nu va fi deloc unul fericit. Cum spuneam fetelor mele de la cursul DallesGo de wedding planning – nu vă gândiți cum să mințiți frumos. Gândiți-vă cum să spuneți adevărul frumos!

În al doilea rând, orice styled shoot ar trebui marcat. Așa cum sunt marcate cu (p) articolele publicitare de pe bloguri, la fel de clar ar trebui marcate sedințele stilizate. Nicio mireasă nu ar trebui să vizioneze vreodată o asemenea ședință foto imaginându-și că așa a aratat, în realitate, o nuntă a doi oameni care nu par miliardari.

În al treilea rând, cred cu tărie că ,,subiecții” shootingului ar trebui să fie un cuplu real. De preferință deja căsătorit (nu știu de ce, nu mă întrebați, așa simt eu). Cred că povestea dintre doi oameni se vede imediat pe lentila camerei și mai cred că niciun fotomodel indiferent cât de frumos și de profesionist în a poza nu poate să reproducă asta. Este un minim de sens pe care îl poți aduce într-o asemenea ședință foto – motivația că un cuplu va primi fotografii de familie când totul se va fi terminat.

În al patrulea rând – don’t overdo it, for f…k’s sake.

Și în al cincilea rând și gata, că deja am făcut scurtă la degete, pregătiți-vă că facem în curând un shooting frumos tare :). Motivație? Un loc special care mi-e foarte drag și unde știu sigur că nu va mai merge nimeni prea curând să facă un styled shoot. Că deh, prostul până nu e și fudul… (da, da, despre mine vorbeam, nu săriți).

Dar până să facem shooting frumos și până să vă mai povestesc ceva pe acest blog, țineți-vă bine, că anul ăsta sezonul începe din aprilie. Și e cu nunți reale, nu cu styled shoots. E cu nunți puține, dar alese. Mi-am oferit luxul unei pauze, call it a demi-sabathical. Este primul an în care am sentimentul că toți clienții cu care lucrez sunt oameni care și-au dorit de-adevăratelea să colaborăm și care știu să beneficieze 100% de ceea ce pot eu să le ofer. E cu programe scurtate. E cu petreceri care se anunță cu dezmăț. E cu locuri mai mult sau mai puțin convenționale – dar cu siguranță speciale. E primul an în care nu simt că încep sezonul gata obosită şi e primul după câţiva ani în care am mers uşor împleticit când de-adevăratelea abia aştept să înceapă – şi nu doar zic aşa pentru că este lucrul corect de spus în situaţii de acest tip. E anul în care pare că mi-a revenit pofta de scris :).

Vă las până la următoarea poveste cu o fotografie tare dragă mie de la ședința foto de la Castelul Kalnoky. Un loc unde vă doresc să mergeți și unde a meritat cu vârf și îndesat să ne exersăm creativitatea.

Foto – Ioan Stoica.