Suntem pe punctul de a depăși the fucking 2020, un an greu de pus într-un sertar anume, și tot scormonim după lecțiile lui. Eu, cel puțin, asta fac. Căutăm concluzii? Nu știu, da’ sigur de tot nu avem tupeu să mai facem liste de rezoluții. Mergem cu toții ca-n Tom și Jerry, pe vârfuri, să nu speriem destinul și să nu dăm din lac în puț.
Să zic că a fost un an greu ar fi redundant. Știm cu toții asta. Aș putea să vin și să povestesc în ce mod am fost afectați și ce soluții sunt la situația în care ne aflăm.
Doar că soluțiile nu sunt la mine. Nu știu să vă spun ce să faceți. Și atunci prefer să fac altceva – să vă rog să vă gândiți la lucrurile pe care le-ați învățat și să vă concentrați pe asta.
Poate ați învățat că neprevăzutul există și poate să-ți dea planurile cu roțile-n sus cât ai zice covid.
Poate ați învățat care vă sunt prioritățile, acum că lumea s-a oprit în loc și n-ați avut altceva de făcut decât să observați cum decurge viața voastră interioară atunci când restul încremenește.
Poate ați învățat care sunt oamenii pe care vă puteți baza în mijlocul crizei. Poate ați avut timp să vedeți și care sunt cei cărora e momentul să le oferiți mai puțină atenție.
Poate ați învățat să apreciați mai mult ce aveți și sunteți acum și să nu mai amânați și să proiectați într-un viitor incert să ajungeți într-un anumit loc sau să fiți într-un anumit fel ca să vă permiteți să fiți fericiți.
Poate ați învățat cum să faceți schimbări și că schimbările nu sunt neapărat rele.
Poate ați învățat că nici sfârșitul lumii nu e chiar sfârșitul lumii.
Poate ați învățat că aveți resurse nebănuite și că puteți face mult mai mult decât credeați.
Poate ați învățat valoarea odihnei.
Sau poate ați învățat că orice ai fi crezut, nu ești de fapt buricul pământului și că flexibilitate nu înseamnă lipsă de principii sau de coloană vertebrală.
Nu știu câte dintre aceste lecții au fost predate “the hard way” și nici dacă a meritat să trecem prin așa ceva ca să le învățăm. Dar ele sunt aici, au fost predate și depinde de noi și le învățăm. Putem alege cu ce rămânem după catastrofa asta de an.
Spuneam undeva prin mai că nu cred că multe se vor schimba. Îmi mențin părerea, chiar și după această toamnă dificilă. Știu că mulți prevăd schimbări în felul în care se va munci, în modul în care se vor face cumpărături. Dar eu cred că dacă nu vom reuși să învățăm aceste lecții (sau altele similare) la nivel personal, atunci la nivel macro lucrurile nu se vor schimba prea mult. Suntem în miez de pandemie, absolut toata viața noastră e dată cu susu-n jos și totuși oamenii continuă să se îngrămădească în supermarketuri și pe pârtiile de ski, sau la evenimente private mai mult sau mai puțin permise de lege. Nu cred că sunt de condamnat, chiar dacă poate că comit fapte încadrate acum într-un anumit fel sau ne putem concentra pe iresponsabilitatea lor. Sunt în realitate doar oameni care bâjbâie după viața lor și și-o revendică așa cum îi duce capul. Sunt doar un indicator, pentru mine, că odată ce problema va fi ținută sub control, lucrurile vor reveni la a fi ceea ce erau.
Dar indiferent că am sau nu dreptate și indiferent care vor fi concluziile pe care le vom putea trage peste 2-3 ani de acum încolo, mi-e clar că depinde doar de noi dacă vor exista și în ce direcție vor “defila” aceste schimbări sociale.
Am fost parte într-o discuție, recent, în care povesteam fiecare ce revelații ne-a adus 2020 și ce ne dorim să facem cu ele. Am constatat cu ceva uimire că revelațiile pe care oamenii le-au avut în acest an, sau mare parte din ele, sunt lucruri pe care eu le-am înțeles pe parcursul ultimilor 10 ani. Aceasta a fost, de fapt, revelația mea. Că am fost pe calea corectă și că iată, din ce în ce mai multă lume începe să vadă lucrurile ca mine. Și anume că:
- nu ești definit de munca ta
- munca ta nu este cel mai important lucru din viața ta
- poți trăi mult mai simplu/minimalist, fără ca asta să-ți ciobească din “fericire” (poate chiar dimpotrivă?)
- nu datorezi explicații pentru felul în care alegi să-ți organizezi timpul nimănui
- niciun client nu te cumpără pe tine atunci când plătește pentru serviciile tale. Nici. Unul.
- cu fiecare nou nivel de câștig financiar cresc și nevoile tale (deci cheltuielile), dar și frustrările determinate de cantitatea din ce în ce mai mică de timp pentru viața ta personală
- “succesul” este un termen relativ
- “if you can’t love yourself then how in the hell you’re gonna love somebody else?!” (cine știe de unde vine asta primește o pralină belgiană din partea mea).
Nu știu ce altceva să vă mai spun. Hai că se duce și anul ăsta mizerabil. Și la un moment-dat vom reveni la ale noastre. Care vor fi la fel? Eu zic că da, dar sper că nu. Sper că mă înșel și că fiecare a învățat lecțiile lui și că le va aplica, le va aduce în mijlocul comunității și că astrologul ăla what was his name, the new French Nostradamus, care a zis că 2026 va fi anul în care omenirea reînflorește, a avut dreptate.
Fotografia din copertă a fost realizată de Marius Bărbulescu la o nuntă din 2017.