Nu o să fie vorba de o degustare adevărată, deşi peste mai puţin de o săptămână avem una de Cheesecake, yay!!!
Ci despre degustările de care am parte când vine vorba de fiecare dintre voi.
Am uneori (des) senzaţia că-s invitată la câte o degustare din vieţile voastre, chiar dacă nici măcar nu ajungem să colaborăm. Oricât de secretoşi şi serioşi v-aţi dori să fiţi, discuţiile dintre voi şi mine sunt atât de legate de cine sunteţi şi cum sunteţi, că e imposibil să nu trăiesc un fel de preview al existenţei voastre, chiar dacă ,,prin perdea”, chiar dacă prin gaura cheii.
Şi asta e o chestiune foarte interesantă, nu-i aşa? Să asişti la discuţii atât de private, să vezi în faţa ochilor mostre de sinceritate şi lucruri importante pentru oameni pe care acum cinci minute nu-i cunoşteai. Vă spun eu că e.
Şi am momentele mele. Rele, adică. De exemplu, mijesc ochii în stil asiatic când primesc vreun mail care mă deranjează la pipotă, şi mă ia cu palpitaţii, chiar dacă e doar un mail. Sau când ajung pe vreun portofoliu de fotograf contractat deja care îmi dă senzaţii tari – şi nu într-un sens bun -, după care îmi amintesc că sunt un umil prestator de servicii şi ar trebui s-o las mai moale cu implicarea emoţională dacă vreau să ating 40 de ani. Aşadar, am momentele mele. Dar sunt atât de mici şi de neimportante comparate cu degustările astea de vieţi de care prea puţin avem parte când vine vorba de oameni necunoscuţi, că mă gândeam să vă vorbesc şi despre asta în astă seară.
Adică ce tocmai am făcut. V-am povestit despre imersiunile mele de scurtă durată, dar foarte profunde, în poveştile unor oameni care vin, care pleacă, dar care nu au cum să te lase nemodificat.
Fotografia zilei (pentru că e o fotografie frumoasă cu exterior care vorbeşte, de fapt, despre interior):
Credit foto: Mărgineanu Photography.
Props: Something Borrowed , lovely rentals.