Afar’ – peisaj hibernal. Iar înăuntru vă aștept eu cu ceva povești de groază, să vă scutur puțin :). Bu-hu-hu, așadar.
Să tragem aer în piept și să purcedem.
Când vine vorba de o nuntă, discutăm despre bani. Mulți bani. Foarte, foarte mulți bani.(cred că deja simțiți ceva fiori reci pe șira spinării). Bani pe care i-am putea cheltui altfel, sigur, dar ceva este exclus din discuție atunci când discutăm asta. Pentru că la o nuntă care costă, să zicem, 20.000 de euro nu este vorba de 20.000 de euro pe care îi ai și cu care ai putea face altceva, ci este vorba de o petrecere organizată cu ajutorul invitaților. Iar calculele se fac în felul următor.
Prima ipoteză – faci nuntă ,,de afaceri” (adica un fel de bal caritabil, în urma cărora mirii se căpătuiesc cu o sumă oarecare de bani, mai mare sau mai mică), atunci cauți soluțiile cele mai ieftine, care ar fi ele, o alegi pe cea care ți se pare acceptabilă din punct de vedere estetic și calculezi ca banii pe care-i primești cadou de la invitați să fie mai mulți decât costul efectiv al nunții. Înainte să vă repeziți și să judecați asta, trebuie să luați în calcul că sunt oameni care chiar au nevoie de banii ăștia când se căsătoresc. Că ar putea face cumva să nu dezvolte în locație o natură moartă cu arcadă de baloane și beculețe sub prezidiu (în primul rând aș desființa instituția prezidiului, dar asta iar este o altă discuție), bașca funde lucioase grăsane lăfăindu-se diform pe cearceafurile și mai lucioase de pe care poșeta paietată a nașei, intenționat asortată la sărmăluța din vârful capului, alunecă obraznic întruna, asta este cu totul si cu totul altă discuție. Dar mecanismul în sine nu trebuie condamnat. Este o forma de întrajutorare care funcționează de ani de zile și nu va dispărea prea curând. Și nici nu știu dacă ar trebui să dispară. Am comentarii doar legat de estetica îndoielnică a acestor evenimente, care ar putea fi cu siguranță alta chiar și la costuri reduse. Dar ea se datorează nevoii de a merge la sigur întru satisfacerea invitaților care vor cotiza, și pot să înțeleg până și asta. Nu contează ce e, cum arată, dacă nu face nici jumătate din cât costă, important este că nu există nimic altceva mai ieftin pe piață.
Eu nu am de-a face cu zona asta, pentru că simplul fapt că ideea că oamenii ar trebui să plătească un consultant, ca mine, iese din discuție, e absurdă prin definiție. Deci – pfieuh. Am scăpat. Să nu ne mai lamentăm aiurea, zic. Să lăsăm fundei lucioase ce-i al fundei lucioase.
A doua ipoteză este aceea în care accepți ideea de dar – adică efortul comun al invitaților de a-ți oferi o petrecere de pomină – și mai vii si tu cu câte ceva de acasă astfel încât să iasă exact ceea ce îți dorești. De ce ai face asta? Pentru că oamenii chiar își doresc această zi specială. Nu poate fi greșit, atâta vreme cât e ceva ce îți dorești. Și pentru că în afara ipotezei în care ești un om bogat, nu ai cum să-ți permiți o petrecere de asemenea dimensiune, cu atâtea feluri de mâncare, cu formație live, cu haine scumpe și fotografii de calitate. Și atunci trebuie să accepți ideea că oamenii se mobilizează să-ți ofere în dar propria petrecere.
Mă întrebați dacă cred că merită acest efort? Păi eu zic că merită. Serios. E ziua specială pe care chiar și-o doresc mulți oameni. Una care generează amintiri, funcționează ca liant, trăiește mai mult decât o simplă zi. În cazul meu – mi-a oferit răspunsul la întrebarea ce aș putea să fac în continuare cu viața mea profesională. De ce? Pentru că dacă este gestionat cum trebuie, este un moment cu încărcătură specială, care îmi dă senzaţia că am făcut ceva important, care chiar contează, pentru alţi oameni. Sigur, nu salvez vieţi, nu descopăr noi specii sau resurse şi nici nu inovez la nivel genetic, însă sentimentul că ai făcut bine există şi nu poate fi neglijat, mai ales atunci când vii dintr-un domeniu în care te încearcă destul de des sentimentul inutilităţii după o vreme.
A treia ipoteză este cea în care pur și simplu nu vrei să accepți aportul invitaților la plata nunții. Este o idee foarte nobilă, pe care o apreciez mult, dar care în mod automat te obligă să plătești singur toată petrecerea. Uf. Și atunci trebuie să accepți faptul că nu-ți vei permite multe dintre lucrurile cu care ne întâlnim de obicei la petrecerea de căsătorie. Sunt prea puțini oameni care să-și permită tot ce vor, iar ei în general optează pentru forma de întrajutorare de la prima variantă, sigur, la o cu totul altă scară, înfricoșătoare (kitsch-ul este cu atât mai mare cu cât există fonduri pentru generarea lui), pentru că sunt genul de oameni care țin foarte mult la bani și la câștigarea lor. Există, probabil, și excepții – acei oameni înstăriți, de calitate, care nu țin să câștige și mai mulți de pe urma nunții, care apreciază lucrurile de calitate, au gusturi desăvârșite și organizează evenimente de vis. Dar ei nu au problemele noastre, așadar nici nu vor fi interesați, vreodată, de acest articol.
Să revenim.
Personal, nu am niciun fel de problemă cu ideea autofinanțării, ba chiar mi se pare foarte frumos și mi-aș dori să fie mulți oameni care gândesc așa. Miros aici chiar o nișă deloc de neglijat, unde s-ar putea face lucruri minunate cu un nivel de implicare corespunzător. Doar că trebuie stabilit de la început că eliminăm convențiile și discutăm despre un alt fel de petrecere. Suntem în zona ,,budget”, ne focusăm pe prieteni și pe contribuții voluntare. Trebuie stabilit bugetul la sânge și respectat ca literă de lege, uitând de toate lucrurile care nu se încadrează în el.Trebuie acceptat că tot ce am spus mai sus, suma costurilor standard adică, rămâne valabilă, n-o să primim discounturi atât de mari încât să conteze și nimeni nu poate să facă concesii așa mari, indiferent cât de mișto suntem și cât de mult am merita tot binele din lume.
Și aici ajung la miez, la subiectul real. Pentru că am citit articolul acesta și am regăsit în el o mare parte din discuțiile pe care le am cu clienții mei, chiar dacă într-un alt context. Ideea este că entertainmentul pentru nuntă, în cazul în care vorbim de o formație care cântă mai multe reprize, de un DJ, de tehnicieni, de un inginer de sunet, de instalație de sunet, de lumini, ajunge la cel puțin aproximativ 2500 de euro. Cel puțin! Atât costă. Sigur, poate ajunge și la 7000 și poate să bată în 10.000 dacă vreți o vedetă (nu dăm nume) cu orchestră și renume. Dacă o să stai puțin să te gândești, să analizezi, o să înțelegi că într-o formație sunt 4-5 membri. Care nu, nu vin jumătate de oră să stea în fața microfonului. Care muncesc, mult, investesc în instrumente, plătesc chirie pentru săli de repetiții, plătesc taxe, nu vând albume cât să se hrănească din asta, au un manager care-i ajută să ajungă la evenimente. Închiriaza instalația de sonorizare, au de plătit toti omuleții care se perindă prin spate și care fac lucrurile posibile. Sigur, pentru un om care are un salariu obișnuit și care muncește mult pentru cei 2500-3000 de euro, suma pare fabuloasă. Însă asta este cifra la care se ajunge dacă vrei o formație de oamenii vii care muncesc pentru ceea ce fac (mult!) și care nu vă închipuiți că huzuresc de banii ăștia. Și care muncesc foarte mult pentru ei. Din cei 2500-3000 de euro un artist din formație pleacă acasă cu mai puțin de a 10-a parte din bani. Însă da, e un efort mare pentru cel care plătește, sigur.
Discuția se poate repeta pentru orice ,,capitol”. Pentru un fotograf profesionist care investește enorm în scule, care muncește mult să prelucreze fotografiile. Pe toate.
Pentru o persoană care creează deserturi. Deserturi pentru care se muncește. Pentru care se transpiră, se pierd nopți. Nu poți calcula valoarea unui tort, spre exemplu, prin prisma ingredientelor care intră în el. Cea mai scumpă componentă e lucrul manual și nivelul de performanță la care s-a ajuns prin muncă. Pentru că nu este o linie automată care asamblează marțipan.
Pentru persoana care se ocupă de designul floral! Vă invit să faceți un exercițiu. Comandați flori de calitate și accesorii și încercați să meșteriți singuri un aranjament. Vedeți cam câtă muncă e necesară ca să ajungeți să faceți ceva decent. Apoi gândiți-vă cam cât ați fi dispuși să fiți plătit pentru asta. Înmulțiți cu 15-20 (numărul de aranjamente de care aveți nevoie la o nuntă) și ați obținut doar prețul pentru center-pieces.
Dragii mei, este o petrecere foarte mare. Este una de un tip cu care nu aveți de-a face în mod normal. Nu puteți raporta costurile ei (absurd de mari, sau nu) cu cele cu care aveți de-a face în mod normal. Iar vestea proastă numărul doi este că la o nuntă costurile fixe au pondere mult mai mare decât cele variabile. Deci o petrecere mică nu vă va costa mai puțin decât în cifră absolută. De fapt, cu cât este mai mică, cu atât o nuntă este mai scumpă.
Iar dacă vreți să organizați o nuntă din propriul buzunar, mie mi se pare extraordinar de frumos! Și vă sprijin pe cât se poate. Am mai spus şi o repet – nu depind de numărul de servicii pe care îl veţi contracta şi nu ţin morţiş să vă bag ceva anume pe gât. Dar vor exista multe tentații pe traseu pe care eu nu le pot ignora în locul vostru. Trebuie să vă asumați că nu vă veți permite nici formație, nici designer, nici fotograful sau videograful pe care vi-l doriți. Și e posibil să vă speriați chiar și de costul meu. Pentru că și eu, ca și ceilalți, îmi ocup o cantitate enormă de timp cu evenimentele mele. Citesc, mă informez, mă întâlnesc cu alți oameni care m-ar putea ajuta pe mai departe. Mă văd cu voi, mă văd cu furnizorii necesari nunții voastre. Consum multe, multe, foarte multe ore în care aș putea face altceva, atât de multe încât dacă aș pune pe ele chiar și o sumă derizorie s-ar ajunge la niste sume bombastice.
Sigur, o nuntă delicioasă se poate întâmpla în orice condiții. Nu aveți NEVOIE de toate lucrurile pe care le-am înșirat mai sus. Nici de mine și nici de alții. Nici de scaune chiavari, nici de tort artistic. Nici de cel mai tare fotograf din România, nici de eu mai știu ce trupă care să vă cânte live. E nevoie doar de voi doi și de oamenii pe care-i vreți acolo. Fericirea nu depinde de lucrurile pe care le-am expus mai sus. Dar ca acest lucru să fie valabil, trebuie mai întâi de toate să fiți voi împăcați cu el. Să nu vă doriți ceea ce nu se poate face. Pentru că în costurile astea există o logică, ele sunt reale și realiste, nu sunt nici exagerate și nu provin nici de la oameni care vor să profite de o situație. E plata pe foarte multă muncă necesară pentru a închega un eveniment de zile mari.
Iertați-mă dacă am venit în zi de sărbătoare să dau cu bolovanul de masă și să vorbesc foarte direct despre niște lucruri foarte sensibile. Dar găseam că toate aceste explicații necesare cumva și mă gândesc că rândurile mele pot fi de ajutor multor oameni care nu înțeleg despre ce costuri este vorba când vrei să organizezi o nuntă și care pot să decidă mult mai timpuriu în care dintre cele trei categorii se încadrează și ce trebuie să-și asume înainte să plece la drum.
Fotografia zilei (de ce zic eu că merită tot efortul din lume):
Credit foto: Marius Bărbulescu.