Citeam pe File de nuntă un articol nu mai departe de adineauri. Despre lucruri care mă macină și pe mine și pe care le văd tot mai des expuse, disecate, semn că e o problemă aici.
Și pot să vă spun cum se vede treaba asta de aici de la mine din ogradă.
Nunta mea a avut un concept. Ideea, conceptul, povestea era ,,o nuntă ca-n filme”. Ideea mi-a venit destul de ușor și spune destule despre noi. Ne plac filmele, nu știu dacă suntem cei mai cei cinefili și cei mai avizați critici, însă ne plac filmele. Și am găsit o idee, asta cu ,,ca-n filme” de care m-am agățat și pe care am dat-o la executat cui am știut eu mai bine. De asemenea cred ca as putea spune că am avut niste ,,culori ale nunții”, în sensul în care îmi place albastru și verde, îmi place combinația asta și apoi le-am lăsat pe fete ,,să se abereze în continuare”. Dar astea au fost detalii…
Nu am stat o secundă să mă zvârcolesc în somn întrebându-mă ce merge cu mocheta și cu spatiul sălbatic, dacă rochia mea nu e prea bej pentru fața de masă, dacă farfuriile rotunde ,,merg” sau ne-ar trebui pătrate etc…
TOT CEEA CE VĂ PLACE MERGE! E nuntă, nu galerie de artă! De dragul portofoliului furnizorilor pe care îi angajați, lucrurile trebuie să fie cât mai estetice cu putință, însă de dragul vostru trebuie să se întâmple un singur lucru – SĂ VĂ PLACĂ!.
Am spus asta și am mai repetat-o în varii ocazii și sub diverse titluri. Nu vă mai raportați la alte nunți, la alți oameni, la ce vedeți pe site-uri. Povestea trebuie să plece de la voi, nu invers. Voi nu sunteți niște actori care joacă niște roluri date de alții.
Ca să aprofundăm discuția, mi se întâmplă nu de puține ori să vină clienți care cer idei de tematică, la comanda. Ceea ce sigur, eu pot face, însă nu s-a întâmplat nici măcar o dată ca ideile servite din thin air să fie aprobate, pentru că ei, clienții sunt oameni și stiu de fapt despre ei mai multe decât cred că știu. Lucruri care nu se potrivesc cu ce le scriu eu. Și de aici iese o întreagă zbatere și sentiment de neputință, atât din partea lor (simt că sunt defecți, că nu sunt ,,creativi” – ca și cum asta ar fi noul IQ), câd și din partea mea, că îmi dau seama că au niște așteptări nerealiste vizavi de activitatea mea. Ca și cum dacă lucrurile merg lin și simplu, e semn că nu-mi merit banii, că nu muncesc destul. Dacă nu-s conflicte, pasiuni mistuitoare în mailuri la 3 noaptea, lacrimi și durere, munca nu există și nu trebuie recompensată.
Ca să îmi fac treaba în zona asta de tematică/concept, trebuie să am un brief. Nu pot să pornesc de la nimic și să inventez lucruri care să vi se potrivească. Este o cerință nerealistă și nu se va solda cu succes decât dintr-un noroc atât de improbabil că nici nu prea îmi vine să-l iau în calcul.
Nu despre asta este vorba! Când doi oameni se căsătoresc și organizează o petrecere, lucrurile trebuie să vorbească despre ei. Povestea e spusă de ei, e varianta lor, nu ceea ce crede un străin despre ei. Ea este doar scrisă cu mai mult sau mai puțin talent de oameni care se pricep la asta, însă izvorul ei, firul narativ, pleacă de la cuplu. De asta da, eu aștept de la voi să veniți și să-mi spuneți despre voi. Suntem așa, NE DORIM asta. Vrem un element grafic de genul… ca tematică. Vrem doar o petrecere frumoasă de nuntă. Atât. Vrem o nuntă-concept care să plece de la ideea că… Și sigur, de aici croșetăm. Cât doriți și despre ce doriți. Însă nu vă mai străduiți să găsiți despre voi lucruri care nu există, doar ca să înscrieți nunta într-un trend.
Văd oameni care sunt dezamăgiți când îi întreb ,,voi ce vă doriți”? ,,Vouă ce culoare vă place”? De parcă s-ar aștepta din partea mea să spun eu ce își doresc și ce culori să le placă. Să vin cu acea doză de creativitate care să facă din nunta lor ceva nemaivăzut. Ceea ce pot face, dar trebuie ca lucrurile astea să plece de la ei. Să fie despre ei. Nu inventate de mine. O să vedeți nu mai departe de peste câteva zile ce pot o mână de fete (noi și Interesart adică) să facă dintr-un ardei iute. Dar care acel ardei iute nu mi-a apărut într-o noapte-n vis, ci a fost rezultatul unei discuții, existența lui e motivată – dar nu vreau să vă povestesc totul în avans, că stric frumusețe de surpriză.
Văd frustrare că ,,noi n-o să avem”, când ar trebui să existe doar fericire că ,,noi suntem”.
Haideți să fim mai mult și să avem mai puțin. Ce ziceți?
Și dacă nu merge, și nu merge, eu mă țin de cuvânt și mă apuc să fac ce-i povesteam lui Marius Bărbulescu că o să fac, și anume un festival internațional de nunți. Măcar să aibă un sens toată zbaterea asta. Facem concurs – pentru cea mai originală idee, cele mai inedite aranjamente, cel mai curajos wedding planner, cea mai sexy mireasă, cel mai nonconformist mire, cel mai creativ cuplu, cel mai original soundtrack, cea mai buna coregrafie de dans, cea mai improbabilă locație. Și la sfârșit decernăm marele trofeu, ,,nunta anului” sub formă de buchet de mireasă de aur. Și o sumă importantă de bani, ca să fie treaba treabă. Măcar să existe un motiv real de competiție.
Voi ce ziceți?
Imaginea zilei:
Credit foto: Fix Foto