Cum m-am întors din vacanță, mă pregăteam să vă povestesc de la nunta de la Jariștea, de pe 27 iulie, dar viața mi-a luat-o înainte și am găsit pe pagina lui Relu Drăghici fotografiile de la nunta lui Alex și a Luisei, de pe 15 iunie. Cum nunta asta a fost mult înaintea celei de la Jariștea și cum este una dintre nunțile despre care abia așteptam să vă povestesc, iată că îmi derulez mintea și încerc să vă relatez câte ceva din cele întâmplate pe 15 iunie.
Trebuie să știți că această nuntă este cea pe care am contractat-o prima, în 2012, încă undeva prin iunie. Ei au ajuns la mine în urma unei recomandări făcute de Clara, membrul tehnic și din umbră al trupei byron. Am trecut prin niște scurte întrevederi pe la Lente, cartierul meu general din 2012 și am trecut la treabă. Ei erau deja incredibil de bine organizați, totul era bine pus la punct în exceluri și exceluțe și liste și listuțe, iar locația contractată deja era Barletto Ballrooms – sala Velvet, deci practic jumătate din treabă era deja făcută. Am contractat imediat și fotograful, pe Relu Drăghici (așa cum vă spuneam mai devreme).
I-am făcut Luisei recomandarea de a merge la Natalia Vasiliev pentru o rochie de mireasă și se pare că mintea mea le-a potrivit bine, pentru că ea și-a găsit repede acolo rochița vaporoasă pe care și-o dorea.
Am luat apoi o pauză de sărbători și am revenit în forță cu o propunere pentru ei. Stalkuindui-i așa cum se cuvine pe facebook am observat (nu era deloc greu, de altfel) că le cam place pe munte, așa că mi s-a părut musai să includem acest aspect în ideea evenimentului. Sigur, ușor complicat de făcut asta la Barletto, care e o locație cu oglinzi, drapaje și un candelabru mare-mare, dar eu m-am încăpățânat și le-am propus să o comitem no matter what. Deci era nevoie să aducem la Barletto puțin din natura din creierașii munților pe care-i cutreieră ei on a regular basis.
Așa am ajuns la prima colaborare cu Savurosa. Rațiunea pentru care i-am ales pe ei pentru acest proiect, in the first place, a fost mai ales o altă componentă a propunerii mele, norișorii din tavan, care însă au fost atât de greu de implementat că am renuntat la ei în final. Monica și Bogdan sunt arhitecți și știam că vor putea implementa proiectul ținând cont de dimensiunile și de caracteristicile spațiului, poate nu cel mai potrivit pentru genul ăsta de idee.
În virtutea ideii, am ales ca în locul aranjamentelor florale clasice să încercăm să ,,plantăm” niște copăcei în mijlocul meselor. Am plantat și niste fluturași colorați pe pahare, am ales pentru prezidiu un aranjament mai ,,sălbatic” și în temă cu centerpieces-urile de pe mese și iată ce a rezultat – natural breakthrough în ditamai ballroom-ul.
În loc de clasicele numere de mese, am ales nume de vârfuri de munți din România și le-am plasat pe indicatoare plantate în iarbă. Menționez că iarba a fost pe bune, crescută cu grijă de Monica și Bogdan și tunsă apoi cu aceeași grijă (pentru că o luase ușor razna și aveam tufe prea mari).
Tropăind mai departe, vă mai spun că au ales Biserica Popa Soare pentru ceremonia religioasă (mi-a venit ideea să o pun pe lista de recomandări după ce am ,,vizitat-o” la nunta Ioanei și a lui Liviu, în 2009). Pentru accesorii (brățară și cercei), Luisa a făcut o comandă la Josephine, iar pentru costum, Alex a mers la Tudor – ocazie cu care vi-i recomandă vouă, tuturor mirilor din lumea-ntreagă, că tare încântat și mândru a mai fost.
Trebuie neapărat să vă povestesc câte ceva și despre voaleta Luisei. Mărturisesc că habar nu am avut de unde și-a luat-o până după nuntă, când altcineva mi-a cerut informația asta. Așa am aflat eu că voaleta a fost ,,fabricată” de mireasă însăși, cu o bucată de plasă de pe Lipscani, o floare de la H&M, un tutorial de pe youtube și două mâini dibace. Nu e de foarte mare mirare, având în vedere că toate materialele printate au fost create de sora Luisei și că și-au fabricat ,,in house” și fluturașii de pe pahare, dar și săculeții cu skittles și m&m pe care i-am plasat strategic pe mese drept mărturii.
Nu cred că trebuie să vă mai povestesc despre muzică, e de la sine înțeles că byron ne-au cântat live. De restul s-a ocupat cu mare succes DJ Bogdan Nicolescu – când zic cu mare succes, încerc să spun că dimineața pe răcoare, pe când soarele era deja de câteva sulițe pe cer, oamenii încă dansau de duduia podeaua.
Pe ultima sută și-a mai făcut apariția o surpriză. Claudiu, nașul lor a pus cumva mâna pe numărul meu de telefon și m-a rugat să-l ajut cu o surpriză pentru miri. După câteva ping-ponguri pe mail și axându-ne pe realitatea că Alex e pasionat de Poker am hotărât să mergem cu un număr de magie cu cărți de joc prestat de Andrei Ișfan. A fost prima colaborare dintre The Wedding Styler și Incubator 107, la cât mai multe! Eu zic că a fost o surpriză reușită – cu siguranță a fost și un plus de entertainment pentru invitați, pentru că Andrei a mai rămas la petrecere vreo două ore, timp în care i-a uimit pe oameni cu pachetele lui de cărți pe unde i-a prins – la mese, pe ponton, afară sau înăuntru.
Cu ceva vreme înainte de nuntă, Alex și Luisa s-au apucat de cursuri de dans. Și au tras o coregrafie foarte șmecheră pe care o să încerc să v-o ilustrez pe scurt, nu știu dacă o să-mi iasă.
(Trebuie să vă mai povestesc că în timp ce dansau ei cu emoții dar de parcă nu ar fi avut any, eu îl strecuram pe Andrei în sală chiar pe sub nasul lor non-vigilent în acel moment. )
În ultimele trei zile s-a purces și la punerea la punct a unei mese de deserturi, cu o comandă simplă la Agapitos și o cutie cu farfurii pe care am adus-o eu direct de la The Props Shop. Tot acolo am pus și fructele pe care am reușit :D să le mut de pe mese. În afară de faptul că am eu un fix estetic cu fructele de pe mese, am constatat în ziua nunții că nici că ar fi avut loc pe mese ditamai platoul cu banane și struguri, pe lângă cartoane, fluturi, copăcei, săculeți, farfurii, tacâmuri, chifle și alune, pentru că mesele rotunde erau din cele mici, deci consider că efortul de a convinge întreaga populație că fructele pe masă sunt no-no în afară de câteva cazuri izolate (vezi fructierele și fructele frumoase de la Residence Domenii sau de la Jariștea) a fost o misiune de succes!
Și asta a fost tot.
În ziua cu pricina am trecut să iau cele trebuincioase (printuri și prăjituri) și am mers la Barletto, unde Savurosa creșteau cu spor copăceii. De menționat că nefiind niște aranjamente ,,standard”, ei au fost făcuti ad-hoc, în sală. Fetele de la Barletto au fost foarte săritoare și m-au ajutat să plasez destul de rapid place-cards și numele de mese.
La 7 au venit mirii și apoi, ușor-ușor au început să vină și invitații. Domnișoarele de onoare și-au făcut foarte bine treaba, moment în care eu mi-am permis să zac jumătate de oră pe scaun. Nu chiar, că mi-a trecut prin cap să mai plasez niste lumânărele pe ponton, ornate cu florile care rămăsesera de la copăcei și asta mi-a cam eliminat timpii morți.
După primul dans petrecerea nu a mers smooth. Ce a mers rău? Nimic, doar că după primul dans petrecerea a mers haos. Dans, nene, de la început și până la sfârșit. De pe la 21.00 și până la 6.30 de dimineață oamenii au dansat continuu în toate formele posibile – și trebuie să vă spun că deși discutăm despre un număr relativ mare de invitați (peste 150), muzica a fost orice doar ,,de nuntă” nu. Deci încă un mit dărâmat despre cum trebuie să faci compromisuri dacă-i vrei pe toți mulțumiți.
A fost o petrecere de pomină și chiar de pomină, cred că s-a pomenit mult timp după, dacă nu cumva încă s-o mai pomeni. Oameni fericiți, dansatori, țopăitori, transpirați, încântați.
Eu am ajuns acasă undeva după 7 dimineața, cu un mare rânjet pe față, ceea ce mărturisesc că nu mi se întâmplă așa des. Ok, poate era de vină și vinul…
Că dacă toate nunțile și clienții ar fi așa, am fi țară de prestatori supra-fericiți!
(insert here alți clienți temători că ei nu sunt așa cool – stați așa, că vă vine și vouă rândul).
Mai multe fotografii puteți vedea aici (click, click, click it now!).