Dacă aveți întrebări sau simțiti nevoia să discutați mai multe despre nunta și ceremonia voastră umanista cu oameni asemănători vouă, vă aștept pe grupul de facebook “Ajutor, mă mărit”! Spoiler alert – funcționează și dacă vă însurați, așa e limba asta română…
Dragii mei, eu mă bucur. Mă bucur că există acum un serviciu în România care se adresează cuplurilor nereligioase care își doresc o ceremonie umanistă.
M-am hotărât să scriu acest post după ce am citit comentarii la un alt articol despre acest gen de serviciu. Comentarii care ziceau așa – dar cununia civilă ce are? Dar de ce să dai bani și pe asta? Dar cine te forțează să mergi la biserică? Sigur, doar unele dintre comentarii ziceau asta. Altele (majoritatea) erau doar injurioase. Scrise de buni-creștini, bineînțeles, mai ales din cei ce ard de grija altora.
Păi dragii mei, dacă nu ești religios și îți asumi asta, evident că nu te târăște nimeni cu forța în biserică. Dar cum rămâne cu dorința ta de a avea acel moment în care cineva care are darul oratoriei ține un discurs RELEVANT despre tine și voi și cuplul vostru într-un cadru frumos și emoționant? Sigur, nu e musai să contractezi serviciile sus-numite, poti găsi un membru al familiei care știe să vorbească și are timp și chef să facă un discurs de gen. Cum poți să-ți organizezi și nunta singur, fără wedding planner. Cum poți să rogi un prieten să pună muzică în loc să plătești un DJ. Ați prins ideea, nu? Dar de ce să nu beneficiezi de un asemenea serviciu dacă ești dispus să plătești pentru el și chiar vrei să scapi de stressul de a găsi persoana aia undeva în familia ta sau între prieteni, de o bate la cap sistematic și de a te răzgândi în ultimul moment când îți dai seama că de fapt omul ăla n-are chef de asta și nici nu prea se pricepe?
Cununia civila românească, ca CEREMONIE, e o glumă.
O bandă rulantă. Un serviciu pentru care trebuie să dai șpăgi groase ca să beneficiezi de condiții speciale (exclusivitate sau deplasarea oficiantului). Care oficiant nu e dispus în niciun caz să muncească ,,extra” pentru o ceremonie personală sau relevantă. Care ceremonie dureaza maxim 3 minute (fără exagerare), nu are nimic personal, ci e doar înregistrarea unei situații de fapt, și anume că cetățenii semnează pe proprie răspundere pentru schimbarea stării civile. După care se trece fuguța în sala cu șampanie, se trece în mare grabă pe sub podul de flori și se pleacă, că vin ceilalți. Cum ai putea să consideri cununia civilă ceremonie laică? Și atunci soluția este, fără doar și poate, o ceremonie umanistă.
Cât despre treaba cu ,,motiv de câștigat bani”…hm :). Oare slujbele religioase nu sunt tot servicii? Sigur, divine…dar nu se prestează contra cost? Ba chiar costul depinzând de poziția și renumele bisericii, de câte celebrități s-au perindat pe acolo și de cât de bun e corul? Să mai spun ce ,,bonus” trebuie să plusezi dacă vrei să convingi un preot ortodox să-și riște pielea și să oficieze o ceremonie de căsătorie într-un cadru natural?
Nu vreau acum să-mi pun toata audiența religioasă în cap.
N-am spus și n-o să spun niciodată că ceremoniile religioase ar trebui să dispară. Spun doar că fiecare cuplu are dreptul de a beneficia de o ceremonie care să îl reprezinte și care să însemne ceva pentru el. Ortodoxa, protestantă, catolica, ebraică, musulmană, laică. Nu cred că trebuie neapărat să crezi într-un dumnezeu de un fel sau altul ca să te bucuri de cuvinte și de sensul lor și să-ți celebrezi dragostea. Cum nu cred că asta are vreo legătură cu bunătatea sau răutatea. înțelepciunea, răbdarea și mai ales toleranța. Avem cu toții dreptul la emoția zilei ăsteia pentru care ne pregătim câte un an, indiferent de orientare religioasă sau sexuală.
În orice caz, dacă vă doriți o ceremonie umanistă pentru nunta voastră, puteți căuta și găsi aici.
Iar dacă vreți să planificăm împreună o nuntă cu o ceremonie umanistă, dați de veste, că eu abia aștept! Mă găsiți simplu, cu un e-mail.
Credit foto: Vlad Gherman
[…] nu sunteți credincioși, apelați la o ceremonie umanistă. Este tot o ceremonie simbolică (scuze, eu sunt în această tabără :) ), în care se vorbește […]