Asta promit cam toate site-urile de profil, toate sloganurile parfumate – și tot asta cer clienții înverșunați, ca într-un cerc vicios perfect. O nuntă perfectă, fără pată, fără scamă. Pentru că e irepetabilă și pentru că e scumpă și pentru că e a noastră, o vrem perfectă, ireproșabilă. Băgați doar în google ,,nunta perfecta” și vedeți ce se întâmplă, dacă vă mint au ba.
Din păcate noțiunea de nuntă perfectă e la fel de ușor de atins ca găsirea femeii perfecte sau a bărbatului perfect. De achiziționarea mobile perfecte. De creația perfectă. Adică, dragilor, îmi pare rău să vă anunț în premieră, dar perfecțiunea nu există decât în plan teoretic. Sigur, o sferă pe care o studiem la geometrie s-ar putea să fie perfectă (cei care se pricep bine de tot la relativitate s-ar putea să mă contrazică și cu asta, dar eu zic să rămânem totuși în zona în care vorbim pe limba tuturor). O linie trasă cu rigla dupa măsurători exacte e posibil să fie perfectă. Dar oamenii nu sunt perfecți. Unii sunt slabi, alții sunt grași. Unii vorbesc peltic. Alții sunt timizi. Unii au vârtejuri în păr. Fețele oamenilor sunt asimetrice, dacă v-ați vedea fața așa cum ar arăta ea dacă ar fi perfect simetrică nu v-ați recunoaște în oglindă.
Cu toate astea, alergăm constant după perfecțiune, ca niște hamsteri în rotiță. Vrem jobul perfect. Coafura perfectă. Silueta perfectă, dantura perfectă. Mașina perfectă. Pisica perfectă. Căsnicia perfectă, ca din reclamele la cafea. Copilul perfect. Nunta perfectă. Perfecționismul e trecut în CV-uri la calități. Si în goana asta după perfecțiune uităm că tot farmecul nostru e dat de imperfecțiune. Emoțiile se nasc din imperfecțiune. Oricare gen de emoții. Râsul apare în prezența imperfecțiunii. Amintirile alea mișto apar mai ales pentru că lumea în care trăim nu este perfectă. Mai mult decât atît, dacă totul ar fi perfect, cred că nu am mai avea niciun sens – am trăi într-o lume previzibilă, cu colțuri rotunde, perfect netede.
De ce atâta filosofie despre perfecțiune pe un blog dedicat nunților? Pentru că îmi doresc foarte mult ca oamenii să-și iubească imperfecțiunile. Să poată să râdă de ele. Să nu-și mai consume timpul limitat încercând să dea cu pila pe toate suprafețele. Să aibă curaj să dea drumul controlului într-un punct și să aibă încredere în oamenii în mâinile cărora aleg să pună ceva și să creadă că oamenii aceia imperfecți vor crea împreună un eveniment cu siguranță imperfect, dar atât de frumos! Să nu se mai teamă continuu că treaba n-o să fie perfectă, pentru că – ce să vezi – chiar n-o să fie! E ca și cum te-ai teme că apa e udă și focul e cald. Cam atât de sigur este treaba. Un șervet de masă sigur o să fie pus o țâră strâmb. O să fie un invitat care o să bea prea mult. Prietenii tăi n-o să danseze fix pe melodia pe care ți-ai imaginat că vor dansa. Poate un entertainer o să întârzie, poate o să facă pană. Sigur, există posibilitatea destul de mare să plouă. O să-ți murdărești trena rochiei și partea de jos – și s-ar putea să se vadă. Dacă dansezi mult, coafura o să înceapă să se dezmembreze. Oamenii vor transpira – unii dintre ei vor apărea transpirați în poze. Aranjamentele florale e posibil să nu fie fix, fix ce ți-ai imaginat – pentru că între imaginația ta, imaginația celui care le face și realitate sunt niște goluri care nu pot fi umplute. Sunt foarte multe lucruri care s-ar putea să nu fie perfecte, dar nunta ta nu este despre atingerea unui standard, ci despre o celebrare imperfectă a doi oameni imperfecți, cu prieteni imperfecți care trăiesc într-o lume imperfectă și sunt imperfect de fericiți împreună în această lume.
Îmi mai doresc ca oamenii să trăiască seara nunții fără înverșunare, fără să caute pe sub mese firimiturile și fără să numere zgârieturile de pe tacâmuri. Și să fie conștienți tot timpul, tot timpul, că nimic nu se întâmplă de două ori. Nunta nu este singurul eveniment irepetabil din viața ta. Nimic nu se va repeta și toate momentele pe care le pierzi alergând după o iluzie sunt irepetabile. Nu se va repeta nici secunda asta în care voi citiți acest text imperfect. Nici ziua de mâine. Nici următorul SMS pe care-l vrei primi de la un prieten și căruia vei uita să-i mai răspunzi pentru că trebuie să iei decizia perfectă legată de tortul perfect pentru nunta perfectă.
Pentru că nu doar tortul pentru nuntă, ci totul în viață e o chestiune de alegere. Inclusiv selectarea lucrurilor care sunt importante pentru tine în viață și felul de a privi lucrurile sau de a trata oamenii din jur. Iar alegerile mici sunt mult mai ușoare atunci când nu cauți opțiunea perfectă, ci doar pui mâna pe ceva și îți asumi actul.
Nunta ta nu o să fie perfectă, te avertizez. Indiferent ce colaboratori alegi sau ce locație (să-i zic loc, locantă? sau iertați aceasta intruziune nefericită a neologismului în limba română?). Ce meniu sau ce band. Ce DJ sau ce artist emerit în ale contorsionismului. O să fie exact ca tine – veselă sau nu, suspicioasă sau nu, obosită sau nu, cârcotașă sau nu, exuberantă sau nu, amuzantă sau nu. Toți oamenii cu care intri în contact – de la invitați și până la staff îți vor răspunde în oglindă cu același fel de atitudine pe care tu o trimiți către ei. Cu sictir sau cu bucurie, cu relaxare sau panică, căutând nod în papură sau strângând mâna, dansând sau stând jos, îmbrățișând sau expediind. Vor gândi despre tine lucrurile pe care tu le gândești despre ei. Caracteristicile nunții tale imperfecte nu vor fi date nici de culoarea feței de masă și nici de bujorul din buchet, ci de oamenii din viața ta, indiferent în ce categorie se afla. Iar ei îți vor răspunde după cum tu alegi să îți răspundă.
Am filosofat destul, mă mir și eu de mine. O să vă arăt acum un moment imperfect capturat de Robert de la Cromatica. Să-mi ziceți dacă vă place.
Credit foto: Cromatica Photography