Mă străduiesc de vreo lună așa să scriu postul ăsta. Nu că n-aș avea ce să spun, dimpotrivă, nu știu exact cum să încep și cum să termin…
Această nuntă a fost ultima mea nuntă din sezonul 2013. O nuntă îndelung așteptată și anticipată, un eveniment extrem de potrivit pentru o încheiere de sezon, care să-ți lase fix gustul potrivit pentru hibernarea de peste iarnă.
Mă gândesc în continuare care ar fi modul potrivit să încep relatarea și simt că am găsit o portiță – cred că am o înclinație deosebită să dezvolt relații armonioase cu femei numite Alexandra. Niciodată nu am avut o surpriză neplăcută pe acest front. Nu e vorba doar de Alexandra-Alexandra care cum vă ziceam, e super tare, ubercalifragilistic, mai nou și mamă eroină, ci de toate Alexandrele la care mă pot gândi acum (și care poate mai și citesc acest post). Deja am așa câte un sentiment de bine când vine mail cu cerere nouă de la o …Alexandra!
Cum s-a întâmplat anul trecut prin iarnă așa, cu mailul de la Alexandra despre care vă povestesc azi. M-am văzut cu ea la Shift Pub, într-o seară după serviciu. Țin minte (știu, sună a testimoniale de pe site-uri de matrimoniale) că m-a impresionat de prima oară când am văzut-o. Avea o rochie aurie dar simplă, un coc, machiaj discret dar foarte bine făcut…ce să mai, the diva! Dar the diva în sensul corect, discret, fin al cuvântului, nu în sensul extravagant, strident etc. Partea cea mai tare după prima impresie e că mai era și haioasă pe deasupra! Teh horror, I tell you. Deci avem o tipă frumoasă, haioasă și rârâită, ce naiba căutam eu acolo?!.
După încă câteva discuții pe mail, au ales dintre recomandările mele și locația – Residence Domenii Plaza.
Și cu aceste date am pornit noi la drum…
A urmat band-ul – Colors in Stereo, marea mea descoperire la momentul respectiv și a rămas că vin cu o prezentare de concept, pentru că ei contractaseră și acest serviciu din partea mea. Și apoi l-am luat în bărcuță și pe Marius Bărbulescu – și eram gata de decolare!
Și aici vine chinul! Din toate discuțiile avute, eu desprindeam de la ea niște preferințe – vesel, colorat, lampioane, poate o tematică de influență australiană (există un motiv pentru asta, dar nu e locul sau momentul să vi-l dezvolt), dar toate astea nu mi se păreau deloc compatibile cu locul ales și nici cu …mirele ales :D. Și uite-așa a început tortura. M-am apucat de prezentarea aia de treizeci de ori pe puțin și de fiecare dată mă poticneam imediat după introducere. Pentru că pur și simplu nu puteam să ,,lipesc” cu datele reale lucrurile discutate cu Alexandra.
Și uite-așa mă văicaream eu undeva prin iunie așa la Alexandra mea (colega mea) – haoleu, ce mă fac, ce mă fac, ce mă fac. Nu îi dau de cap, nu știu cum ar trebui să fie, nu știu cum ar trebui să o dau. Și îi povestesc eu așa câte puțin despre ei – cum e ea, cum e el, cum sunt ei, cum e locul, cum se vrea nunta și zice ea mai întâi -anii 20. Zic – ba pardon, nu cred c-ai înțeles, trebuie să fie modern. Nu se urmărește vintage. Și atunci zice ea așa direct – The Great Gatsby, dar după filmul ăsta nou. PAM! Filmul tocmai ce ieșise, era la cinema – eu nu-l văzusem, dar citisem despre și înțelesesem cam cum se vrea. Nici prin cap nu-mi trecea că erau în acel moment înca sute de capete în care se auzea același PAM! Revelioane, Casa Poporului, toate locurile care se respectă au avut de revelion tematică de inspirație Great Gatsby. Ne-a dat-o sănătos, la temelie, nenea Luhrmann. Și uite-așa am fost noi în vârful trendului și nici nu știam ce ni se întâmplă.
După ce mi-a dat Alexandra ideea, am rejectat-o în prima instanță. Mi se părea așa… prea mult. Prea diferit de ce aștepta cealalta Alexandra. M-am speriat un pic de ea, dar apoi ideile și felul în care ar arăta toate nu mi-au mai dat pace și am zis că trebuie măcar să încerc. Să încerc să fac o propunere retro, dar modernă, glam dar fină, opulentă, dar cu gust. Și m-am pus să fac prezentarea. A durat ceva până m-am apucat, dar și când m-am apucat…m-am mai oprit la 6 dimineața, când i-am dat și send, de frică că mă răzgândesc și am muncit degeaba. Și după aia m-am dus să dorm. M-am trezit când soarele era deja de câteva sulițe pe cer și am deschis cu frică maximă mailul. Eu deschid cu frică maximă mailul în general, zici că deschid cutia Pandorei, dar de data asta am fost maxim de precauta. Am băut mai întâi o cafea, am făcut puțin stretching… Am inspirat adânc și am adoptat o poziție corectă pe scaun înainte să dau click-ul fatidic.
BAM-BAM! Succes total, pe toate planurile!
Ce s-a întâmplat după aceea nici nu știu foarte clar. În sensul în care totul a mers conform planului. Am fost la Dadoo cu prezentărica-n dinți, Darius s-a entuziasmat și el (și uite așa ne-am dus amândoi la film – el îl văzuse deja, pentru mine era premieră). L-am luat și pe Ioan cu Photoparty cu noi în excursie…
Am făcut grafica, am găsit apoi cheile… pe care le-am căutat ceva până când am găsit exact ce voiam. Pentru accesorii nu puteam să mergem în altă parte cu o asemenea temă decât la Josephine.
Pantofii și i-a făcut Alexandra pe comandă, în temă, la Mihaela Glăvan
Pe la jumătatea lui august eu am întrat în cea mai mare vrie de la începuturi since – am avut noroc cu o Alexandra super înțelegătoare, din nou, m-a lăsat să fac lucrurile în ritmul meu, nu s-a panicat, nu i s-a părut că mai e o lună și n-am făcut nimic. E lucru mare încrederea asta – și-l ajuta nu doar pe cel căruia i se acordă, dar mai ales pe cel CARE o acordă. Încredere că m-a ales bine, încredere că nu poate merge nimic atât de rău încât să nu poată fi redresat. Încredere că știu ce fac acolo, chiar dacă nu dau mailuri în același ritm. Înțelegere pe parcursul fiecărui weekend în care știa că am alte evenimente și nu am cum să răspund la fel. Înțelegere când mi-am luat vacanță și a observat că nu se prăbușește nimic.
Ce să mai spun – că cu doar o săptămână înainte, pe 14, am avut evenimentul de la Mălâncrav – care a fost deosebit de solicitant, deci abia de luni-marțea din ultima săptămână am reușit să mă dedic total nunții lor.
Și uite-așa am ajuns și la final de sezon. Țin să mulțumesc pentru ajutorul la această nuntă, pe lângă echipa pe care am enumerat-o deja, și Andreei, asistenta mea, care m-a ajutat în acea seară cu settingul în locație dar și cu recepția invitaților. Oamenii de la Domenii Plaza au fost iarăși mai mult decât ok și au fost și ei foarte helpful – nu doar pe tot parcursul pregătirilor, dar și cu meniurile pentru staff în legătură cu care ne-am tot răzgândit și sucit…până în ziua evenimentului chiar.
Unii invitați au ținut cont de concept…
Doamna mama Alexandrei a fost la înălțime:
Ce să mai vorbim de domnișoarele de onoare!
Iar unul dintre invitați primește din partea mea premiul pentru cel mai pozitiv, fericit, dansator, bride-supportive, IDEAL invitat. Riccardo, thank you! :)
Trebuie să vă povestesc puțin și despre dansul lor care a fost…de senzație! Trebuie să-i mulțumesc iarăși lui Răzvan și Donei (adica Rigadonne) că au gândit o treabă super frumoasă, uite, v-am lipit aici melodiile ca să înțelegeți ce colaj minunat și …în temă s-a întâmplat acolo.
A fost un final minunat, absolut minunat de sezon. Finalul a venit undeva spre 5 dimineața, la un pahar de ceva cu multe grade, pe terasa, cu Marius și Ioan, dar și cu mirii care își condusesera deja mare parte din invitați. Și pe final de tot am făcut și asta, pe care acum o am înrămată pe birou:
Mai multe imagini de la eveniment puteți vedea pe pagina mea de facebook, la Marius pe pagină , dar și în secțiunea mea de portofoliu
Mulțumesc din nou, Marius Bărbulescu, pentru fotografii!