Lucruri pe care le-am învățat de când sunt wedding planner

Am făcut azi o postare pe instagram despre tristețea pe care o simt când aud locații, uneori chiar foști colaboratori cu care am avut senzația cel puțin că am lucrat bine – sau cu care încă nu am avut ocazia să lucrez, dar mi-aș fi dorit de-adevăratelea – că spun clienților care vin la vizionare că nu au nevoie de wedding planner. Că ei oferă gratuit deja aceste servicii și că e redundant să plătești atâția bani pe o persoană care mai mult încurcă decât ajută.

Cum spuneam, am scris deja multe pe instagram despre asta și vă rog să mergeți să vedeți postarea, aveți link în primele cuvinte ale articolului. Dar pentru că aici am spațiu de expresie cât vrea pipota mea, o să vă dezvolt și aici subiectul.

Aud des că wedding plannerii sunt proști și nu se descurcă. Sigur, cei care îmi spun asta “nu se referă la mine”, ci se plâng mai degrabă la media pieței. Dragilor, cum rămâne cu bârna din ochi? Da, sigur, dacă iei un fotograf prost o să-ți distrugă amintirile, dacă iei o rochie de plastic o să se rupă pe tine la primul dans. Dacă iei o trupă proastă o să distrugă toată atmosfera și timpanele. Cu toate astea nu am auzit până acum nicio locație spunând invitaților – ah, dar nu mai dați banii pe chestiile astea, că vă facem noi poze cu telefonul oricum și putem să vă punem și niște muzică de la radio dacă e. Ah, că cu ceilalți aveți mai puțin contact – înțeleg. Atunci dați sfaturi legat de wedding planneri cu care să colaboreze, știți voi, ăia care vă plac vouă (chiar dacă nu mă număr printre ei) dar nu mai spuneți că faceți voi totul gratuit.

Dacă oferiți contacte de la furnizorii cu care lucrați de obicei/ pe care îi preferați/ de la care încasați sau nu comisioane după ce fac contract cu clienții – asta nu înseamnă wedding planning.

Să vă ocupați de gestionarea propriilor servicii, pe care voi le vindeți direct, în locație, în ziua nunții – asta nu înseamnă wedding planning.

Să spuneți miresei un loc tare de care ați auzit voi cu rochii de mireasă – asta nu înseamnă wedding planning.

Ei nu, țațo, da’ ce mare rahat o fi wedding planningul.

Am să vă pun mai jos doar câteva dintre lucrurile pe care le-am învățat în ultimii 12 ani și pe care le fac pentru clienții mei:

1. Care sunt stilurile generale de fotografie dar și de videografie de eveniment (da, sigur, discuție infinita), care este range-ul de preț în fiecare an în toată piața de fotografie, nu doar 2-3 oameni pe care îi prefer eu. Cum descifrez ce vrea fiecare să spună prin “imagini naturale”, “imagini neregizate” (nu, nu toata lumea vrea să spună același lucru – unii se referă la un stil editorial, alții la unul jurnalistic, unii chiar fine art). Cum să particip la discuții și să le mediez fără să-mi impun punctul de vedere, ci doar să creez o atmosferă plăcută pentru toată lumea.
2. Cum să gândesc o echipă ideală pentru fiecare eveniment în parte, plecând nu doar de la ce aș vrea eu să văd în portofoliul meu, dar mai ales de la viziunea clienților (despre care petrecem ore discutând) și încercând să combin armonios chiar personalitățile oamenilor din echipă și pe cele ale mirilor. Cum să gestionez mici neînțelegeri, cum să “read the room” și să ucid în fașă probleme false, născute din probleme de comunicare de cele mai multe ori.
3. Cum să fac un buget pentru un eveniment și cum să ghidez oamenii către lucruri la care trebuie să renunțe. Cum să explic în detaliu tarifele estimate pentru toate serviciile pe care le doresc. Cum să stabilesc un orizont de așteptări super realist care ne va face tuturor viața ușoară pe mai departe.
4. Cum să dau un feedback pe mailuri trimise către furnizori care nu mereu au timp să răspundă rapid. Asta înseamnă că știu deja o mulțime de detalii despre ce înseamnă un rider tehnic, cum se montează o scenă, care sunt specificitățile unei anumite mici plante într-o anumită lună, ce înseamnă să printezi letterpress sau alb pe negru sau folio. Ce băutură dă bine sau nu într-un meniu și ce o să fie complicat de făcut dar și ce altceva am putea cere în schimb.
5. Cum să creez un cadru bun pentru pregătiri, să asigur destul timp pentru machiaj și păr. Cum să programez 5-7 persoane în dimineața respectivă astfel încât fetele să aibă timp, să se facă și fotografii și să nu întârzie nimeni nicăieri.
6. La ce oră e bine să punem ședința foto, care o să fie timpii necesari pentru diverse, cât timp tampon să asigur în ce loc.
7. Cum să îmi respect coechipierii și să nu trimit niciodată programe făcute unilateral ci să cer mereu inputul lor, să le aflu întreg programul în ziua aceea (floristul poate avea 3-4 evenimente, nu doar pe al tău).
8. Care e toată treaba cu torturile, cum trebuie păstrate în frigider, care e chestia cu machetele și monoporțiile, de ce da, de ce nu, cum se calculează cantitatea de tort ideală.
9. Cum să aleg o cabină foto care nu doar că va face foto haioase, dar va și arăta decent în locație, ca obiect – o locație pe care te strofoci de un an să o faci să arate elegant
10. cât durează să faci ȘI SĂ GESTIONEZI un proiect custom de graphic design
11. cum să merg pe “firul apei” și să înțeleg sursa problemei/îngrijorării clientului, rezolvând-o pe aceea, deci cauza, nu doar bandajând efectul să spunându-le să arunce cu bani înspre problemă.
12. Cum să păstrez un echilibru între absolut toți oamenii cu care lucrez fără teroare, fără stres și fără zbierete.

Am ales la întâmplare primele lucruri care mi-au venit în minte. Sunt mult mai multe, enorm mai multe, infinite. În realitate absolut fiecare proiect pe care îl fac, de 12 ani de zile, are particularitățile lui și o luăm de la zero cu fiecare în parte. Ne întrebăm întrebările, ne tragem concluziile, ne punem în pantofii mirilor, îi înțelegem, îi cunoaștem și ne străduim să le facem tot parcursul până la nunta super ușor. Greșim? Da, uneori greșim. Dar nu mai spuneți că aceste servicii sunt oferite gratuit de locație și că e o idee tâmpită să lucrezi cu un wedding planner.

Spuneți-le, da, să aibă grijă cum aleg wedding plannerul. La fel cum, știți voi, se alege locația fără să pleci cu toxiinfecție, fotograful fără să plângi pe poze 50 de ani după, trupa fără să te uiți la oameni cum stau triști la mese și așa mai departe.

M-am răcorit.

Voi ce mai faceți?

Foto din cover – Maria Hedengren