Sau de ce o industrie care promite unicitate, produce atât de multă uniformitate?
Poate sunt singura care observă. Poate fenomenul trăiește în mintea mea. Sunt pregătită să accept acest scenariu. Dar mai întâi trebuie să-l exorcizez și să verific teoria.
Are you with me?
Și vreau să încep totul cu un disclaimer, mai ales pentru cine nu mă cunoaște. Hei, sunt Andrada, sunt planner de vreo 15 ani și pe vremuri scriam mult pe blogul ăsta. Poate e vremea să reîncep să fac asta. Deși am un background în adevărata industrie a originalității (publicitate, that is), nu cred că fiecare nuntă trebuie să fie UNICĂ/ originală/ nemaivăzută. Nu în asta constă succesul evenimentului sau experiența invitaților.
Dar întrebarea rămâne. De ce o industrie care se bate atât de tare pe spate că oferă clipe inimitabile pare a fi în spatele cortinei o mare imprimantă 3D de evenimente trase la indigo?
De câțiva ani orice ceremonie are în spate o perdea drapată, ivory sau vișinie. Un candy bar care arată izbitor de mult cu celelalte. De când au apărut mesele șerpuite (super!) par a fi un must. Coafurile mireselor arată extraordinar de similar. Felul în care pozează e același. Tortul este fie tiramisu fie dreptunghiular și lung cu lumânărele în care se suflă (nu vă zic ce mi-au zis câțiva clienți despre asta că mi-e că omor complet trendul și n-am nimic personal cu el). Artificii colorate la ceremonie (sunteți conștienți că durează o secundă literalmente, da?).
Nimic din ce am scris aici nu-s lucruri rele. Ce mă frapează e viteza cu care se multiplică, rata indigo-ului (cu riscul de a avea aici oameni care habar nu au ce e indigo-ul în afară de o culoare, măi mămică mă).
O să vă las mai jos câteva motive care cred eu că au dus la această splendoare de fenomen. Le luăm pe rând și le explicăm. Și încerc și o concluzie, să vedem dacă rezonați.
1. Inspirația a devenit un sistem de reproducere
Pinterest și Instagram ne-au oferit acces la milioane de idei, dar ne-au obișnuit și să căutăm inspirația în același fel. Când un cuplu caută „unique wedding ideas”, primește imagini care au fost deja apreciate, salvate și distribuite de foarte mulți oameni. Apoi algoritmul îi oferă și mai multe variații ale acelorași lucruri.
În cele din urmă, ceea ce pare o alegere personală este adesea o selecție dintr-un repertoriu deja popular. Iar fenomenul ar fi de râs, dacă nu ar fi de fapt de plâns – cred în sinea mea că oamenii caută pe Pinterest idei ca să nu aibă o nuntă ca pe Pinterest.
2. Furnizorii au propriile formule de succes
Un florist știe ce tip de aranjament arată bine în fotografii. Un decorator are structuri pe care le poate reutiliza. O locație are câteva configurații care funcționează. Un fotograf știe ce cadre vor avea impact.
Nimic rău în asta. Sunt soluții eficiente, testate și, uneori, foarte bune.
Dar când fiecare furnizor propune propria formulă verificată, rezultatul poate fi o nuntă impecabil executată și surprinzător de asemănătoare cu alte douăzeci. Efortul de a face un pas în plus se simte uneori inutil. De ce, dacă profitul e același? De ce să depun efort în plus (ceea ce înseamnă timp în plus fără garanția că clientul va accepta ceva netestat) când replica e atât de ușor de vândut? Dacă muncim atât și asta n-o să ne aducă niciun alt client care să vrea același lucru (observați ironia?).
notă suplimentară
Aici există și o responsabilitate a wedding plannerilor. Mai ales a celor care pretind că organizează evenimente complet personalizate. Nu e cazul meu, cum spuneam în preambul, nu consider că o nuntă personalizată este secretul unei nunți reușite. Cu toate astea, mă străduiesc să las rețetele acasă când discut cu clienți, indiferent ce își doresc. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră.
3. Cuplurile confundă uneori gustul personal cu aspirațiile virtuale
Există o diferență între „îmi place asta” și „îmi place ideea de a fi genul de om care ar alege asta”.
O nuntă minimalistă, sofisticată poate fi extraordinară. I am sold! Dar poate fi și o identitate împrumutată pentru o zi, dacă oamenii care o organizează sunt, în realitate, mult mai exuberanți, mai haotici și mai puțin interesați de minimalism.
Nu cred că mirii fac asta conștient. Dar cred că atunci când organizezi un eveniment atât de încărcat simbolic, începi inevitabil să te gândești și la cum vei fi perceput. Iar gustul personal intraă adesea în competiție cu imaginea pe care vrei să o proiectezi. Și de regulă nu prea câștigă. Nu în 2026 (sau 2027, depinde unde sunteți cu mintea).
4. Industria vinde mai ușor lucruri pe care le poate arăta
Este mult mai simplu să vinzi un decor spectaculos decât o tranziție bine gândită între două momente ale petrecerii.
Poți fotografia un perete de flori de 7000 de euro. Nu poți fotografia la fel de ușor faptul că invitații nu au stat o oră în soare sau că n-au așteptat 40 de minute fără să înțeleagă ce se intâmplă.
Așa că industria promovează mai ales ceea ce este vizibil și fotogenic – pentru că asta poate aduce leads, poate aduce vânzări. Iar cuplurile ajung să creadă că acelea sunt elementele care definesc o nuntă reușită.
În realitate, două nunți pot arăta aproape identic și pot fi experiențe complet diferite.
În același timp. o nuntă poate avea cincizeci de obiecte personalizate și să nu transmită aproape nimic despre oamenii care se căsătoresc.
În schimb, o petrecere fără niciun obiect personalizat poate fi profund reprezentativă pentru ei, prin muzică, ritm, atmosferă, mâncare și felul în care aleg să petreacă timpul cu invitații. Dar îți doresc mult succes la a arăta asta pe instagram sau pinterest (și iată cum ne învârtim în cerc).
Până la urmă, de ce seamănă nunțile între ele? Din toate aceste motive. Social media, nevoia de a proiecta o imagine și de a fi percepuți într-un anumit fel. Nevoia de a aduce vânzări pe o piață din ce în ce mai aglomerată, în care publicitatea e aproape 100% vizuală și nimeni nu mai vrea să justifice utilitatea propriilor servicii, mai ales dupa 10+ ani de experiență. Sună bine să spunem în legătură cu acest tip de eveniment că ne dorim ceva PERSONAL, în realitate însă puțini clienți își asumă riscul și puțini furnizori sunt dispuși să muncescă în plus pentru asta.