M-am învârtit toată ziua în jurul unei idei în forma de bulină care mi s-a așezat în cap după ce mi-am citit o parte din prezentare pe site-ul altcuiva.
La început am fost puțin furioasă. Recunosc. Nu știu dacă am muncit foarte mult, nu mai țin minte. Recunosc, am un fel de logoree în scris, nasc ,,cearceafuri” și după aia tai. Și tai, și tai, și tai – și tot nu ajung la o dimensiune potrivită. Scriu fraze fie prea lungi fie prea scurte. Știu, și de la un punct mi-am și asumat asta. Am și o anumită pedanterie în scris, știu si de ea. Și ea a fost asumată în momentul în care am conștientizat că face parte din mine. Așadar nu mai știu dacă am muncit mult la paragraful acela. Probabil că nu. Sau parcă am stat ceva pe el. Oricum, m-am gândit și răzgândit mult până am reușit să formulez în mod satisfăcător ce servicii ofer. Dar nu asta contează! Contează că acele cuvintele sunt ale mele. Poate că seamănă cu altele, dar nu sunt altele. Sunt cuvintele mele, așternute în scris și lăsate să mă reprezinte așa cum au putut ele mai bine. Și zău că nu e în regulă ca ele să reprezinte pe altcineva. Mai mult, nu e in regulă să reprezinte AFACEREA altcuiva.
Adică am ajuns într-un paradox – după nouă ani de publicitate și în alte proiectuțe mai mult sau mai puțin literare, mă trezesc plagiată la drumul mare în …wedding planning.
În fine, după cum vă povesteam, am fost puțin furioasă. Am vrut să-i scriu persoanei cu pricina și să-i spun că furtul de cuvinte rămâne furt. Chiar dacă nu există Carta Internațională a Drepturilor Cuvântului, există drepturi de autor. Și dacă eu n-am scris nicăieri pe aici pe site că îmi rezerv drepturile asupra a ceea ce scriu este pentru că m-am gândit, sincer, că nu este cazul. M-am gândit că e o lume mică și n-o să facă nimeni așa ceva, măcar de rușine. Am mai dat și eu câte-un torrent jos, ca tot românul, dar măcar n-am zis că eu am regizat filmul…
După aia m-am mai gândit și mi-am dat seama că dacă persoana asta nu a avut o problema în a copy-pasta paragraful meu, probabil că i se pare normal și îndrituit să facă asta. De ce să se chinuiască să se prezinte cu propriile cuvinte, când există scurtături? Sau de ce să plătească pe cineva să-i scrie texte originale, dacă cele second hand sunt foarte bune? Am observat în descrierea serviciilor că printre servicii se numără și compusul textelor de invitații originale. Mă întreb…
Așa că, tot gândindu-mă, mi-am dat seama că e degeaba.
Și am început să mă simt bine. Că eu sunt în stare să vorbesc sincer și direct despre mine, iar altii fură ce fac eu, pentru că e mai bun decât ce pot face ei.
Dacă așa se populează zona competiției, dacă așa arată wedding plannerii independenți care vin tare din urmă, nu-mi fac nicio grijă. O să fiu mereu cu un pas înainte. În același timp îmi fac ceva griji, pentru că speram să fie altfel.
Fotografia zilei:
Credit foto: Marius Bărbulescu Photography