Am pe țevușcă două nunți de n-o să vă vină să credeți. Una de pe 13 iulie și cealaltă de nu mai demult de aseară (nu vă fie de mirare, când lucrezi cu Ioan Stoica orice e posibil).
Dar pentru că i-am promis (în gând) lui Robert de la Cromatica că nu mai pun poze la 12 noaptea, când nu se uită nimeni, uite că fac altceva cu ora asta. Adică îmi fac de cap. Am dormit și m-am trezit pe seară și mi-am amintit că mai am ceva pilde adânci de împărtășit.
Toată, dar TOATĂ viața mea m-am ferit să-mi asum merite care nu-s ale mele. Și mi-a plăcut să fiu mândră de lucrurile pe care chiar le-am făcut. Mi se pare important. Un zâmbet plasat atunci când e nevoie de el, o mână strânsă, un semn al cuiva care-ți comunică – ,,am observat”. Am observat că ai ajutat, am observat că am fost acolo, știu cât a contat ce ai făcut.
E foarte important. E hrană pentru emoțional. Așa cum tarifele pentru servicii sunt importante pentru că-ți permit să te ocupi în continuare de ce-ți place să faci, dar totuși să-ți plătești și facturile, așa recunoașterea celor din jur te hrănește emoțional și te face să crezi că nu e degeaba, că are importanță, că ei apreciază.
De ce vă povestesc toate astea? Pentru că mi-am promis să încerc să prestez, pe lângă planificare și ceva educație în rândul celor care vor să se căsătorească. În rândul oamenilor, în general, de fapt.Pentru că da, unul din meritele mele este acela că am contribuit cu ce am putut la schimbarea care se petrece în acest moment în rândul evenimentelor private. Nu sunt arogantă, nici grandomană, doar conștientă de propriile capacități.
Unde nu este meritul meu? Nicăieri în alcătuirea frumoaselor aranjamente florale pe care le admirați la mine pe pagină. În niciun caz în calitatea fotografiilor folosite. Nicio legătură cu frumusețea rochiilor și nici măcar cu printurile pe care le fac împreună cu Set The Date și Pixel Theory. Și tocmai pentru că sunt perfect conștientă de asta, țin să amintesc lângă fiecare fotografie, sau postare, sau gând pus pe internet cine este ,,vinovat” pentru toate ideile minunate pe care le vedeți.
N-am inventat roata și probabil că nici n-o s-o inventez de acum încolo. Dar îmi place să cred că un alt merit al meu este acela că pot lua o idee, sau mai multe și pot face cu ele ceva nou. Îmi încurajez mereu clienții să fie pe cât posibil fideli lor, să nu copieze pe alții. Să se lase inspirați, nu dați pe spate de nunțile altora. Mă dau pe pinterest, mă uit și eu pe varii site-uri și admir mereu atunci când văd ,,peste gard” nunți frumoase. Încerc să nu fiu invidioasă și să învăț de la alții atunci când dau peste ceva demn de invidiat.
Iar când Ana a venit și mi-a zis că a văzut un buchet de ardei iuți în niște poze undeva pe internet, am zis – MINUNAT, hai să facem mai mult cu asta. Mi-am făcut temele, am făcut research, am învățat ce se poate face cu un ardei iute și ce s-a făcut deja în lume. Apoi am vorbit cu Valentina, de la Interesart și am provocat-o să găsească noi soluții decorative care să implice ardeiul. Am vorbit cu Adina, de la Buttercup Sweets și i-am povestit despre ardei – și ea a zis – hei, știi ce?! Putem face dulceață! (și nu numai, dar la dulceață ne-am oprit noi). Și nu m-am ferit în a povesti despre acest buchet, despre cum Ana, clienta mea, l-a găsit pe internet, deși cred că puteam să trec peste informația asta și să vă fac să credeți, prin omisiune, că într-o noapte, pe când îmi era somnul mai lin, mi-a apărut în fața ochilor un ditamai buchetul de ardei iuți, pe care eventual l-am făcut eu cu mâna mea – că doar dacă e la mine pe site înseamnă că eu l-am făcut, nu? (care Valentina?! Cine e Valentina?!).. Iar dacă el ar fi fost găsit undeva în România, aș fi spus și asta. Nu m-aș fi ferit să preiau o idee frumoasă și să încerc s-o reinterpretez, dar aș fi menționat sursa ideii și, probabil, m-aș fi obosit chiar să-i mulțumesc că a adus-o pe lume.
De ce vă spun asta? Pentru că sunt deosebit de mândră că mi-am încurajat clienții, pe Ana și pe Robi, să meargă până în pânzele albe. Sunt deosebit de mândră că am găsit alți oameni la fel de curajoși care să nu fugă de munca pe care o necesită un asemenea proiect. Și sunt deosebit de mândră că deja am auzit de încă două nunți cu ardei iuți, în Romania. E ok, eu n-o să mai repet execuția, indiferent cine o să mi-o mai ceară. Data viitoare o să fac mai mult :).
Și atunci care e problema ta?
Mi-ar fi plăcut doar ca oamenii care le-au ,,comandat” să aibă pe undeva frumusețea să recunoască ,,am văzut ideea asta pe un site, mi-a plăcut și aș vrea să fac și eu la fel”. Mai ales că eu știu că atunci când mi-au scris mie, mi-au povestit cum ei de fapt nu-și doresc nicio temă. N-ar fi fost nevoie de nume, ode, imnuri, statui sau recunoașteri eterne. Doar de capacitatea de a recunoaște că nu a fost ideea ta. Că ai văzut-o la mine pe site, ți-a plăcut și te-ai gândit că ai vrea și tu ceva similar. E ATÂT de simplu și de firesc.
Și o să vă rog pe toți cei care citiți asta – că sunteți furnizori, că sunteți clienți, că urmează să vă căsătoriți sau că vreți să deveniți wedding planneri. Următoarea dată când vă inspirați de undeva și mai și scrieți despre asta, spuneți mulțumesc celor de unde v-ați inspirat și arătați lumii ce puteți face MAI MULT cu ideea respectivă. Așa funcționează creativitatea și așa putem să facem mereu lucruri noi. Și așa se evită conflictele, tensiunile, încruntările.
Arătați-mi că puteți lua ardeii iuți și-i puteți combina cu morcovi. Sau cu trifoi. Arătați-mi că n-am făcut destul cu ideea asta, pe care și noi am născut-o pornind de la un buchet al unei mirese roșcate care a avut nunta undeva pe o insulă. Și mulțumiți, întotdeauna, celor care vă ajută, contra cost sau gratuit, voluntar sau involuntar.
Nu sunt supărată. Nu învinuiesc pe cineva anume și nu arăt cu degetul. Știu că atunci când lucrezi cu persoane private și îți faci PR pe internet e cumva asumat că îți pui ideile la bătaie și că oamenilor li se va părea că ele sunt un bun public cu care pot face orice vor, în orice moment. Sunt conștientă că noțiunea de drepturi de autor (în afara de cazul fotografiilor) e ceva aproape utopic. Unde mai pui că e bine să ,,crești” percepțiile despre ce înseamna o nuntă. E de fapt un sentiment reconfortant, când ajungi să fii exemplu într-un timp așa scurt.
Doar bat pe umăr și îți spun – hei, ce zici ca începând cu data viitoare să nu-ți mai asumi lucruri pe care nu le-ai gândit? Poți măcar încerca, o să vezi că nu doare deloc…
Fotografia zilei (preview de la nunta de aseară):
Credit foto: Ioan Stoica Photography
PS – Dacă iei Spice Up Your Evening și în transformi în Spice Up Your Life, nu se cheamă că ai generat o idee nouă.