A venit primăvara, a năvălit soarele pe ferestre. În curând răsar și mugurii și fenomenul o să fie complet. Dar ce ne facem cu urșii panda, ca mine, care își revin greu din hibernare? (ca idee, habar nu am dacă urșii panda hibernează au ba – tind să cred că nu, dar eu așa mă imaginez pe mine dimineața, un mare urs panda îngrămădit cu botul într-o tufă de bambus peste care vine soarele cu d-a sila). Oricât aș vrea să fiu cintezoi, rămân totuși panda.
Sufăr de astenie.
În fiecare dimineață duc tremurând la gură pe lângă ceașca de cafea și un pahar cu magneziu efervescent sau alte minuni de bombe de vitamine care ar trebui să-mi aducă fericirea și să mă împrietenească cu soarele. Degeaba îmi zic, hai ursule, mișcă, vine vara, vin nunțile, vin ședințele foto și lampioanele în bătaie de briză. Nooo, degeaba. Totul e în zadar.
Totuși, azi am găsit un tratament care a reușit să mă împingă puțin spre soare. Vi-l prescriu și vouă, panda din toată lumea, dar și bursucilor, grizzly, bufnițe, arici, melci și alte vietăți nu neapărat solare.
Și, ca să ne asigurăm că o sa fie bine, avem și fotografia zilei:
Credit foto: Lightway Photography