Alexandra & Andrei, wedding extravaganza!

Dragii mei dragi, este oficial (cred), s-a încheiat sezonul 2012! Aveam o restanță, pe 6 octombrie, la drăguța Ralucuța, însă forțe mai presus de voința mea mă împiedică să particip fizic la nuntă. Deci am tras obloanele pe 15 septembrie, odată cu Alexandra și Andrei. Despre care trebuie, trebuie, trebuie să povestesc neapărat, că altfel fac clăbuci pe creier.
Sunt obosită cronic și mă aflu în fața dumneavoastră astăzi după o baie fierbinte, un pahar de prosecco, un playlist liniștitor și trei alune cu wasabi, așadar nu recunosc nimic și mai ales nu sunt răspunzătoare de faptele mele. Ar trebui să mă târăsc ca un vierme albastru (halatul…) în pat și să trag la aghioase, însă trebuiește ca să vă povestește despre ce s-a întâmplat sâmbătă în același loc unde eu m-am căsătorit și în același loc unde am avut prima nuntă din acest an, ca The Wedding Styler.

Acum o iau de la capăt și fiți atenți, trageți aer în piept și rezistați cu mine, că încerc să termin repede.

Alexandra mi-a scris înainte ca acest site să existe. Înainte ca acest business să aibă un nume. Înainte să am curajul să spun cuiva, altcuiva decât soțului meu și încă doi-trei prieteni foarte apropiați, ce am de gând să fac. Să ne înțelegem și să vorbim fără perdele și ascunzișuri – eu sunt o tipa cool, ok? :). Mă lăfăi în coolness, îmi iese pe nas, dau cu drag și altora și așa mai departe. Așadar, așa cool cum sunt eu, cum doamne-iartă-mă să mă apuc de miresit? De îmbrobodit, de lăutărit, de siropoșit? Ok, s-a înțeles, m-am măritat cu alai și tematică, m-am dănțuit în rochie de mireasă, sperăm totuși că a fost un derapaj, nu?

Nu.

N-a fost un derapaj, m-am apucat de business.

Dar să revenim.

Înainte ca lumea și world wide web-ul să afle de intențiile mele de a mă transforma în wedding planner mioritic, mi-a scris Alexandra, în septembrie 2011. Mi-a găsit postul de pe blogul meu – celălalt blog adică, cel care acum respiră greu pe jos în agonie din cauză că nu am mai avut vreme să mă ocup de el – despre nunta mea și și-a făcut curaj să mă întrebe una-alta despre locație, având în vedere că și ea pusese ochii pe aceeași zonă. Atunci m-am oprit din respirat, ca lovită de tunet, trăsnet, fulger și foame la un loc, și am zis – SEMNUL. Lume, oprește-te, a venit SEMNUL!
După aia am început să respir la loc și i-am scris că sigur, o ajuuut, cum să nu (imaginați-vă cuvinte mieroase cât cuprinde), mai ales căăăă, mă gândeam eu așaaaa, că poate mă apuc de un businesssss, șiiiii…nu ar fiiiii drăguuuuț să fie eeeei primii mei clieeeenți?

Ei au zis scurt pe doi DA și uite-așa am mai lălăit-o vreo 3 luni cu primii mei clienți, fără să fac, efectiv ceva.
Apoi – știți povestea, m-am apucat de blog și n-am mai terminat nici în ziua de azi.

Între timp blogul a dat roade. Mi-au apărut și alți clienți, toate celelalte șase cupluri pe care le-am însoțit vara aceasta cu mare drag și bucurie în povestea lor. Am început să am din ce în ce mai multă treabă, dar cumva am stat în expectativă tot anul, pentru că aceasta este de fapt Nunta, prima mea Nuntă, deși a fost ultima din sezon.

Și acum să dăm timpul înapoi. Cum s-a întâmplat? Păi ne-am văzut. Uite, v-am făcut o prezentare, așa văd eu lucrurile, vă place? Daa, ne place. Ok, trecem la treabă. Alexandra voia rochie din dantelă cu mânecuțe, eu o vedeam în ceva mai lejer, pe corp, fără dantelă, mai fluid, dar hei, asta nu este decizia mea.

Am plecat la probat de rochii. Aia nu, aia nu, poate aia? Mmm… aia nu. Nici asta. Hai că asta parcă e mai ok. Într-o zi îmi scrie – am făcut o prostie. Ce? (am făcut eu ochii cât cepele de frică că a pus niște cianură în mâncarea viitorului soț). Am fost singură să probez la Aire Barcelona și am găsit THE DRESS – o Rosa Clara. Well, guess what – ceva lejer, pe corp, fără dantelă, mai fluid. Hei, deci nu a fost decizia mea, da?

Am udat rochia la un prânz la Simbio cu viitoarea mireasă și viitoarea soacră mică, ocazie cu care s-a achitat și avansul și am plecat la treabă.

Am fost la Maison Dadoo, ne-am împrietenit cu Darius. Ne-am uitat pe site-uri de paie. Iți place asta? Îmi place. Ție? Da. Am o mireasă care comandă, vrei și tu? Da. Ok.
Am avut și paie.

Ce zici de asta? Dar tu ce zici de asta? Vrei să arunci buchetul pe Florence And The Machine – daaa! Și vrei să dăm lampioanele pe coloana sonoră din Pina? Daaa, dar băgăm și Norah Jones. Ok, băgăm.

Vezi că are Darius niște obloane, poate îți plac. Am fost, le-am văzut, îmi plac. Vezi că are Darius fețe de masă cu bulinuțe, poate îți plac. Bulinuțe???? Da, bulinuțe. Nu cred. Ok… Hai că am fost, le-am văzut, îmi plac, le iau.

Și uite-așa.

Vrei papioane pentru Newman și Tobias? Vreau! Ok, comandăm Papioane.

Vrei umeraș d-ăla cu Mrs. Nădejde? Vreau! Gata, șefa, băgăm umeraș!

Vreți lampioane? Stai, că noi totuși voiam stegulețe alea…Ok… cum vreți… Hai că am vorbit cu Andrei și luăm lampioane!

Punem lumini arhitecturale? Puneeem. Auzi, dar nu e totuși cam mult cu 200 de lampioane? Nu e mult, nu aveți lumină în ele, go for it.

Și așa a fost.

(așa arăta sala sâmbătă, când ne-am apucat de treabă, pentru că ne-am făcut temele și am învățat că lampioanele se pun dinainte…)

Sâmbătă am fost relaxată toată ziua. A fost cea mai relaxată experiență a mea de până acum. Nu știu dacă e din cauză că am avut atât de mult timp să facem toate lucrurile. Dacă e din cauză că ne-am împrietenit, că am luat de la ei jocuri XBox și am cumpărat un IPad, că au fost la noi în vizită când ne-am luat casă nouă, că Alexandra a fost tot timpul relaxată și a știut ce vrea și ce nu vrea. Nu știu dacă e din cauză că la I Do Weddings mă simt deja ca acasă sau dacă e din cauză că știam că Maison Dadoo se ocupă de decor și nu are cum să fie altfel decât bine. Nu știu dacă e din cauză că fotograful oficial urma să fie Theo Manusaride și știam că fotografiile nu au cum să iasă altfel decât perfect. Nu știu dacă e din cauză că știam că am libertate de mișcare și putere de decizie și orice aș face nu am cum să-i supăr cu alegerile mele.

Chiar nu știu de ce am fost atât de relaxată, dar este pentru prima oară când începe nunta iar eu mă simt ca nouă și gata de acțiune.

Nunta a fost excepțională. Minunată. Toată lumea a rezonat, s-a distrat în cor și grup de dimineața și până seara.

Și cu asta vă anunț să vă grăbiți dacă vreți să mă cunoașteți și să organizăm împreună petreceri minunate. Nu de alta, dar am dat cam 9 sâmbete în 2013…:).

Și vă mai zic un secret. O să mai auziți de Alexandra foarte, foarte curând pe acest site.

Fotografia zilei:

Credit foto: The Wedding Styler (cu camera lui Theo Manusaride).