Sunt interesată de subiect. Citesc în fiecare zi cât de mult pot despre nunți, despre mirese, despre ,,tendințe”… Iremediabil dau din când în când peste câte un articol cu sfaturi. Sigur, sfaturile sunt binevenite, mai ales daca ai capacitate de selecție și de sinteză și nu riști să rămâi nelămurită, înotând într-o supă călduță de așa da și așa nu.

Sfaturile cu adevărat utile sunt foarte greu de găsit, dar le recunoști atunci când le citești prin simplul fapt că reacția pe care o determină este uite că la asta nu mă gândisem, ia să țin minte. Unele sunt sfaturi ,,la mintea găinii” (de exemplu – nu folosi autobronzant înainte de nuntă, că nu știi ce iese). Ok, există poate persoane stresate peste măsură, cărora e bine să le reamintești diverse lucruri, cum ar fi că pantofii se încalță, iar rochia se îmbracă. Însă revolta mă cuprinde cu adevărat abia atunci când citesc rubrici scrise în grabă de câte un ,,specialist” care te învață nimicuri de genul pe cine să inviți sau nu la nuntă, cum să te porți cu viitorul soț, ce să scrii în invitații sau ce să crezi despre nunta ta.

Tăvălugul de clișee de genul ,,e nunta ta și nimeni nu are voie să aibă păreri despre ea” năvălește peste noi, doldora de fundițe roz parfumate, valuri și briz-bizuri, ca și cum odată ce se hotărăște să se căsătorească, o femeie devine mai presus de toate ,,miresică”. Partea amuzantă este că nimeni nu are voie să aibă păreri despre nunta ta, mai puțin tocmai cei care emit articole peste articole, cei care-ți spun cu orice ocazie pe care o au că trebuie să ai tort de marțipan și huse portocaliu în dungi. Că trena trebuie să aibă fix doi metri și treisprezece centimetri, iar coregraful care te ajută cu dansul mirilor trebuie să fie școlit la Paris. Nu mai ești o persoană cu preferințe și idei proprii, mai atașată de familie sau mai independentă. Ești neapărat parte a unui curent, ai deja scris în ADN programul nunții și mai ales comportamentul legat de ea. Obsesia legată de ziua cea mare capătă dimensiuni înfricoșătoare, menite să sperie orice om care nu vrea decât să organizeze o petrecere de pomină. Tortul are un protocol, trebuie să înveți o mulțime de cuvinte care nu te interesează, și totul crește, crește, crește, dându-ți continuu impresia că ceva din ceea ce faci e incorect și că vei declanșa sfârșitul lumii prin alegerea greșită a mărturiilor.

Poc.

Și de la capăt.

Hai să organizăm o nuntă frumoasă. Nu o nuntă cum trebuie, ci o nuntă cum vrei.

Ok?

SHARE THIS STORY
COMMENTS
ADD A COMMENT