Am un prieten fotograf

Înainte să dați ochii peste cap a lehamite, pe genul ,,am mai văzut filmul ăsta”, lăsați-mă și pe mine să dezvolt ideea.

Asta e, mi-o murit inspirația, mă văicăresc pe aici de două luni că sunt obosită, că de ce invitații se uită urât la staff, că să recunoaștem meritele cui le are, numa și numa d-astea. Și nimic util. De exemplu, mă uitam pe blogul Victoriței – îi zicea bine de meniu. Am poposit un pic și pe WedMag – acolo Ioana zicea și ea bine de pupături și îmbrățișări pe bandă rulantă. Ca să mai tăiem din dramă, sper că știți că dau și eu cu tastele pe la WedMag din joi în Paște, da?

Dar lăsând tevatura și tăind prin brânză, adevărul e că o cam lălăi. Și simțesc așa nu știu cum sa povestesc, nevoia să vă zic ceva util.

Așa că ce mare clișeu și subiect super fumat să-mi aleg și eu decât ăla cu ,,am un prieten fotograf”. Știu că e un subiect super dezbătut. Știu că toți fotografii din lume au scris despre asta la un moment-dat. Dar hei, ziceți voi… Acum ce-o să zică și fotografii ăștia, nu? Doar n-o să vă încurajeze să apelați la un prieten când interesul lor e să le iasă banu gros, nu?

De aia m-am gândit să vă zic și eu câte una-două, poate pe mine mă credeți sau mă luați în serios. Promit să tratez toate aspectele.

Așadar, înainte de a-i spune wedding plannerului că aveți un prieten fotograf (fix cât să-l ia palpitațiile), evaluați următoarele aspecte:

-prietenul e chiar prieten? Sau e o cunoștință? Aveați de gând să îl invitați la nuntă, sau e doar un biet om care vă datorează ceva sau datorează alcuiva ceva care vă datorează vouă ceva?

– prietenul fotograf are ceva experiență cu evenimentele? Măcar corporate, dacă nu private? (de preferat ar fi private). Am priceput, are niste poze nemaipomenite cu niște copilași, o cameră șmecheră tare și niște foto de natură impecabile din Retezat. Pozele cu voi din vacanță – nu există altele mai reușite decât cele pe care le-a făcut prietenul ăsta. Am înțeles. Dar spune-mi te rog cum se descurcă cu luminile (sau lipsa lor), cu aglomerația, cu oboseala, cu fumul? Cu atenția? E un tip cu răbdare? E un tip măcar relativ prietenos?

– prietenul fotograf are un interes, cât de mic (în afară de prietenie) să facă o treabă impecabilă? Pe scurt, îl interesează să se lanseze în domeniu sau să avanseze în domeniu? Sau e de fapt interesat de fotografia de produs? Pe românește – crezi că i-ar PLĂCEA să fotografieze o nuntă?

– Crezi că prietenul ăsta e dispus să urmeze un desfășurător? Să fie la anumite ore acasă la tine, apoi la biserică, apoi la o ședință foto? Să meargă apoi direct la petrecere? (nu, probabil că n-o să aibă timp să se schimbe). Crezi că e dispus să se ocupe măcar minimal de prelucrarea imaginilor? Că dacă are un job și a facut treaba asta doar de dragul vostru, foarte posibil să nu aibă chef să treacă și prin asta.

– are experiență cu prelucrarea imaginilor? Chiar dacă e art director la o agenție de publicitate, asta nu înseamnă automat că îi iese prelucrarea fotografiilor voastre de la nuntă așa cum vi le-ați dori. Plus că posibil să fie maestru pe photoshop și complet străin de un lightroom. În fine, vorba multă…înțelegeți ce vreau să spun.

Acum o să le iau pe rând și o să povestim despre fiecare dintre aspecte.

În primul rând, dacă prietenul fotograf e un invitat la nuntă, te rog frumos, din inimă, din suflet, din ochi și degete, uită de ideea de a-i ,,înmâna” lui responsabilitatea fotografierii evenimentului. Pe el îl vrei la masă, relaxat. Dușat. Odihnit. Hrănit și dansat. Nu-l vrei alergat de la 8 dimineața cu tine pe la coafor, nu-l vrei văzând întregul eveniment din spatele camerei. Crede-mă, nu e o glumă. Știu că din moment ce iei în calcul varianta asta ești cu un picior în zona aia a celor care cred ca fotografii de eveniment sunt niste șarlatani simpatici care nu fac mare lucru și încasează o căruță de bani pe trei clickuri. Probabil că trebuie să citești multe pe blogul ăsta ca să înțelegi cum merg lucrurile de fapt. Dar crede-mă pe cuvânt, nu vrei un prieten sau un membru al familiei în cârcă cu responsabilitatea de a vă fotografia evenimentul.

De asemenea, dacă prietenul tău e un fotograf GROZAV fashion e foarte posibil să fii extrem de dezamăgit/ă de ce iese din camera lui la o nuntă. Nu pentru că nu ar fi un om extraordinar de capabil si de talentat. Nu pentru că nu ar avea echipament state of the art. Cu siguranță nu pentru că nu are experiența lucrului cu camera. Dar pentru că nu e treaba lui și pentru că probabil nici măcar nu prea îi place și a acceptat doar ca să-ți facă un hatâr. Simt nevoia să exemplific (pentru că sigur sunt acolo două-trei sprâncene ridicate care cred că ăsta e bullshit de marketing) – e ca si cum l-ați pune pe tipul de la Sport să țină un live show politic. Sigur, tipul este telegenic, are dicție și știe o grămadă de televiziune. Și cu ce-l ajută? Crede-mă, este exact același lucru. Poți trece de la una la alta doar cu condiția să-ți placă, să dorești să faci ceva cu asta și să exersezi în prealabil.

Dacă e doar o cunoștință – ce referințe ai despre el? Care e motivația lui să facă asta? O face pentru că a aruncat o vorbă la băutură? O face pentru că are o cameră și vrea să vadă cum e să fotografiezi un eveniment? O face pentru că nu știe să refuze? Pentru că sincer, singurele motiv pentru care accepți să faci asta pe bani puțini sau deloc sunt ca a) nu ai experiență și vrei una (sau două-trei), b) ești PRAF și nu contează, vrei un ban acolo sau c) chiar ții la persoanele pentru care accepți să faci asta și atunci ne întoarcem la situația în care sub nicio formă nu ar trebui să accepți o asemenea ofertă (generoasă, nu zic nu) din partea unui prieten.

Dintre cele trei variante de mai sus, singura care este o varianta acceptabilă este a). Așadar doar dacă vă aflați în acest punct zic să vă riscați și să spuneți wedding plannerului că asta este decizia voastră finală. Sunt șanse ca fotograful ăsta-cunoștință să facă treabă bună. Dacă e motivat să demonstreze, cu atât mai mult. Dar trebuie să îți asumi și un eventual eșec datorat tocmai lipsei de experiență. Eu zic că nu merită, dar decizia este a voastră.

Dacă vă aflați la b sau c (sau nu sunteți siguri), mai bine nu mai ziceți nimic. Pentru că dacă ține la binele vostru, wedding plannerul vostru o să facă o mică criză de personalitate. În final o să zică, sigur, ,,ok, facem cum ziceți voi” și o să vă gândiți că nu-s banii lui la bătaie, dar țineți minte că vă vrea binele când o să treceți peste recomandarea lui. Și o să vină momentul ăla cu ,,v-am zis eu”, și nimeni n-o să se bucure. Mai ales voi.

Concluzia este că așa cum văd eu lucrurile fotografia de eveniment este un subiect în care ar trebui să investiți. Cred ca ar trebui să mergeți la sigur. Nu știu dacă merită să bâjbâiți. Sincer, nu cred că merită.

Am văzut și excepții – și știu clienți de-ai mei care vor zice că ei au fost aceste excepții (cazuri a) ). Dar riscul există, nu se poate nega – și honestly nu cred că merită să vi-l asumați.

Cât despre prieteni…lăsați-i să fie prieteni. Vă rog eu. Treaba lor este să vă fie prieteni. Nu staff. Dacă vor să aducă camera și să tragă și ei niște cadre – by all means! Dar lăsați jobul de a produce amintiri durabile unui alt fotograf. Și – lemme tell ya this – Chiar dacă trăiți cu impresia că la nuntă staff-ul se cam distrează – cu tot respectul și admirația pentru ocupațiile noastre, lăsați-mă să spun că e muncă 100%, asezonată cu avantajele unui mediu vesel și cu satisfacția că vezi în jur (de cele mai multe ori) oameni fericiți. Dar munca rămâne muncă. Și e d-aia de te dărâmă câte 24 de ore post event.

Fotografia zilei (fără nicio legătură, ca s-o mai îndulcesc):

993326_535974409803683_1166365864_n

Credit foto: Corina Mărgărit