Sau fă-ți un cadou cu orice ocazie care-ți trece prin minte. Un cadou de luni, un cadou de zi cu soare sau cu ploaie. Un cadou de seara, de dimineață.
Da, ați observat corect, nu urmează un post despre nunți, ci mai degrabă gânduri adunate, concluzii trase, dorințe de a împărtăși revelația de peste weekend și cu alții.
Când am început business-ul a fost o vreme când noțiunea de timp personal, doar pentru mine, a fost eradicată complet, ca și cum n-ar fi existat niciodată. Când a rămas doar business-ul situația s-a mai echilibrat. M-am trezit acasă, cu un business de gestionat după cum cred de cuviință. Și prima regulă (bună!) pe care am instaurat-o a fost ,,fără întâlniri în weekend”. Cu toate riscurile aferente (presiune, clienți nelămuriți), m-am ținut cu dinții de această regulă. Sâmbătă și duminică nu am niciodată întâlniri – și pe cât posibil nici vineri după ora 16.00.
Mi-a rămas însă vechea meteahnă a răspunsului la mailuri aproape instantaneu. În weekend, noaptea la 3, dimineața la 7, fără nicio milă cu mine sau cu viața mea. Ați putea s-o numiți pasiune – eu o numesc impulsivitate dăunătoare. Mie, dar și celorlalți. E, pe de o parte, o rămășiță a perioadei când The Wedding Styler însemna timpul meu liber, în afara biroului, dar e și o rămășiță a zilelor publicitare când în decalog scria (în toate cele zece reguli!) că jobul nu se încheie niciodată.
Sigur, să răspunzi la mailuri foarte rapid e o chestie foarte bună – și de multe ori mi-am uimit clienții cu această viteză fulgerătoare. Dar pe termen lung e un obicei care îmi face rău. Sunt momente când nu pot sau nu vreau să răspund așa rapid și atunci creez dezamăgire. Oamenii așteaptă să o fac și simt că nu dau suficient atunci când nu o fac. Generez așteptări pe care apoi trebuie să le satisfac. Și uite că nu pot să fac asta mereu.
Așa că de acest 1 mai am luat o nouă hotărâre pentru mine – fără e-mailuri în weekend, în afara celor urgente și/sau necesare. Mai mult, în weekendurile cu eveniment voi declara și lunea zi de weekend, astfel încât să pot avea parte de odihnă corespunzătoare și să pot face față fără să mai clachez întregului sezon. E un exercițiu pe care mi-l impun și de care mă voi ține ca să îmi sporesc eficiența, randamentul și sănătatea. Fără reguli de acest gen aș ajunge să trăiesc într-un haos și să mă ,,răzbun” pe tot ce apuc. E foarte greu. După o perioadă de trei ani în care m-am obișnuit să tresar ca arsă la orice mail nou, să tastez răspunsuri în timpul serialului de sâmbătă sau la carrefour printre sticlele cu apă, m-am hotărât să ignor sentimentele de vinovăție și să mă iubesc un pic mai mult. Și ca să-mi dovedesc cât de mult mă iubesc, îmi fac cadou această regulă.
Mai mult chiar, mi-am ținut telefonul închis jumătate din perioada acestui weekend. Sunt nebună, ați zice. Dacă INTERVENEA CEVA?! Ce să intervină? Că doar nu-s medic pe salvare! Nu e nimic în activitatea mea atât de urgent ce ar putea interveni în weekend și care nu poate fi rezolvat luni sau marți. Nu moare nimeni, nu leșină nicio hortensie, nu explodează niciun candy bar. Nimic nu e de nerezolvat sau de neînlocuit. Aproape orice problemă e una care poate fi privită cu umor și gând frumos în loc de înverșunare și presiune.
Și vă îndemn și pe voi – toți cei care mă citiți – că sunteți viitori miri/mirese sau că sunteți colaboratori sau activați ca și mine în acest domeniu – adoptați o regulă de acest gen, de la care să nu vă abateți decât dacă nu se poate realmente altfel. Suprasolicitarea duce la stress, la nervi, la relații defectuoase cu cei din jur. Programați-vă ceva, o zi, o oră, în care să tăiați toate firele, toate rețelele sociale, toate mobilele. Faceți ce vi se pare vouă rewarding – dați cu săpăliga prin ghivecele cu flori, jucați-vă pe playstation, uitați-vă la un zid alb, stați o zi întreagă în parc fără telefon, orice vi se pare vouă frumos și relaxant. Dar faceți asta regulat. E normal, așa ar trebui să trăim. Nu există absolut nicio regulă în univers care să te oblige să faci într-un fel sau în alt fel, suntem doar noi. Ne autoimpunem să ne autodepășim pentru că așa vom fi mai buni, mai apreciați. Așa vom fi primii. Așa vom avea succes. Așa vom fi iubiți. Și ajungem să fim stresați, ajungem să ne urâm, ajungem să uităm de ce facem ce facem, alergând continuu într-o rotiță. Ajungem să ne dăm sufletul pentru o nuntă. Ajungem să detestăm ce ar trebui să iubim.
Eu, de-acest 1 Mai mi-am făcut cadou weekendurile, iar unde n-am weekenduri, mi le-am inventat ca să mi le pot face cadou.
Voi ce vă faceți cadou? Aș vrea tare mult să aflu că v-ați hotărât la ceva. Nu trebuie neapărat să fie timp, poate fi hotărârea că de acum încolo nu veți mai lăsa nicio vorbă rea să vă atingă. Sau că nu vă veți mai simți niciodată vinovat că… Voi știți cel mai bine ce cadou vă puteți face singuri. Ceva doar pentru voi, pe care numai voi vi-l puteți oferi.
Fotografia zilei:
Credit foto: Cromatica Photography