Shall We Dance?

Ok, trebuie să scriu articolul acesta. Mă mănâncă deștele demult, trebuie neapărat să vă zic despre primul dans. Dansul.

Mai întâi și mai întâi, părerea mea (e adevărat, poate nu așa importantă) este că acest dans este supraevaluat. În ce sens? În sensul în care se întâmplă mult mai multe lucruri în timpul petrecerii care ar merita mai multă organizare și atenție decât respectivul dans.

Dar știu că pentru mulți dintre voi acest dans este cu adevărat important, așa că o să încerc să fac abstracție de paragraful de mai sus.

Ce încerc să spun? Încerc să spun că recomandarea mea este ca dacă vreți să faceți ,,figură bună” și să impresionați audiența, 4-6 ore de dans cu profesor nu vor rezolva absolut nimic. Vor consuma doar bani (și timp!) și vă vor da niște emoții foarte mari în ziua respectiva. Va fi o coregrafie în plus pe care va trebui s-o respectați. Cu public. 4 ore de dans nu pot să rezolve asta :). Deci ori e treaba treabă, ori nu mai e. Ori vă puneți cu burta pe dans serios cu jumate de an înainte și faceți super treabă fără să aveți emoții și să spargeți gura târgului, ori vă vedeți de lucruri mai importante (e clar că ăsta nu e așa de important dacă nu sunteți dispuși să-l tratați ca atare :D).

Să vedem ce poate ieși:

De menționat că nu, nu erau profesioniști.

Mai de pe plaiurile noastre – am și eu o prietenă care a luat foarte în serios chestia cu dansul și le-ai ieșit, domnule. Frumos, elegant. Chiar le-a ieșit! Dar au repetat timp de 6 (șase) luni continuu pe unde au putut – la munte, la mare, în parcare, în baia de la serviciu. La culcare, la trezire, după micul dejun și în timpul filmului de la televizor.

De ce nu susțin ideea cursurilor de dans pentru nuntă în regim de urgență? Pentru că dacă nu te pricepi deloc la dans – zău că nu vei face decât să-ți agravezi situația. Vei fi pietrificat (se întâmplă mai ales cu bărbații) când vei ști că trebuie să faci într-un anumit fel cu toți ochii ăia pe tine. Dacă ai două picioare stângi crede-mă pe cuvânt că o să ai trei după cele patru ore de dans. Iar dacă ai ceva talent chiar e păcat să nu îl folosești maxim cu niște cursuri serioase, ca să arăți în sfârșit ce poți (ca tipii din clipul la care sper că v-ați uitat).

Deci dacă nu sunteți dispuși să luați în serios coregrafia pentru nuntă, mai bine dansați așa cum sunteți. Luați-vă în brațe, puneți o melodie care vă place, și legânați-vă pentru prima oară în public ca soț și soție. Atât de simplu e. Nu, n-o să vă judece nimeni că nu știți să dansați după coregrafie. Nu se va schimba nimic în rău doar pentru că nu ați plătit cele 4-6 ore de dans.

Iar dacă sunteți atât de varză încât să nu fiți în stare nici chestia cu legănatul (deși asta mi-e foarte greu să cred) asta e șansa voastră să inovați! Anunțați publicul că în loc de primul dans, voi o să aveți primul…șotron! Ok, e o idee proasta, poate, dar trebuie să existe ceva la care vă pricepeți și pe care să-l puteți face împreună în public.

Desigur, asta este doar o opinie personală, pe care puteți s-o luați în considerare sau nu. Eu nu mă supăr oricum ar fi :).

Fotografia zilei:

Credit foto: David Postatny Photography.