Elegant, Fresh & Stunning

Iată în sfârșit și postul mult-promis, despre nunta de vis a Elenei și a lui Alex.

O să încep cu începutul și o să vă povestesc că, contrar felului în care se întâmplă lucrurile de obicei, cel care m-a căutat a fost Alex. Mi-a scris într-o dimineață devreme, foarte devreme și ne-am cunoscut în aceeași seara, într-un bistro de pe lângă Piața Rosetti. Afara ploua și eram toți trei zgribuliți. Ne-am strans mâinile pe niște cești de ceai și au început să-mi povestească câte ceva despre nunta lor pe care o doreau în iunie. Locul pe care îl aveau în minte era același în care m-am căsătorit și eu vara trecută, cortul de evenimente I Do Weddings.. Mi-au povestit câte ceva despre ei – că se cunosc de zece ani, că Elena este medic rezident, că sunt pasionați de fotografia de natură, că nu prea le plac nunțile și tocmai de aceea nunta lor trebuie să fie altceva.

Nici o săptămână mai târziu ,,am bătut palma”. Data rezervată la I Do a fost 2 iunie și ne-am apucat ușurel de treabă. Am știut din primele discuții că cea mai potrivită să le asigure soundtrackul este Irina Sârbu. Nu o cunoșteam, însă auzisem foarte multe lucruri bune despre ea și practic pândeam după colț momentul în care să o pot recomanda. Se potrivea ca o mănușă pe ce își doreau ei – muzică live dar nu cover band, muzică populară, dar nu celebra muzică de nuntă, ceva care să nu plictisească și să fie pentru toată lumea, dar în același timp ceva de calitate.

Ca stil, ,,aer” / atmosferă am mers pe ilustrarea a două cuvinte pe care Elena le-a ales pentru a descrie ce-și dorește: Elegant-Fresh. Verde și alb, dar și nuanțe de pastel. Elegant, dar nu pretențios. Ceva potrivit cu locația. Pentru flori și lumânări am mers fără emoții pe mâna celor de la Maison Dadoo. Darius a fost drăguț și ne-a împrumutat și un borcan maaare, mare de tot pe care l-am umplut cu lămâi și limes (pentru masa de limonadă) precum și un șevalet din fier forjat și o ramă pentru harta sălii. Materialele imprimate, decorațiunile pentru pahare, caietul de amintiri, suporturile de numere de mese, cufărul și direcționalele au fost produse direct de miri, în concordanță cu propunerile mele de combinații cromatice.

Pentru fotografie, din toate propunerile mele au ales pe Lightway, alegere extrem de inspirată dacă mă întrebați pe mine. E adevărat că aș fi băgat mâna în foc pentru oricare dintre cei pe care i-am propus, însă privind fotografiile, îmi dau seama că Ovidiu Mocan a fost alegerea potrivită.

Cum își doreau și alte momente de entertainment, altele decât muzica, le-am propus caricatura și iluzionismul. Pentru caricatură l-am ales pe Adrian Bighei, iar pentru iluzionism v-am povestit deja cum a fost cu Cristian Gog.

Facem acum iar un pas în urmă și revenim la cursul organizării nunții. După ce am stabilit liniile directoare, am început să ne vedem regulat, am împărțit sarcinile frățește și am pus la cale câte și mai câte. Printre altele am convins-o pe Elena că porumbeii sunt o idee proastă, doar pentru a complota apoi cu Alex în legătură cu contractarea susnumitelor înaripate întru fericirea nemărginită a miresei. Un alt punct ,,delicat” a fost găsirea unui instrumentist pentru momentul primirii invitaților. Alex și Elena își doreau mult un moment jazzy-cool, instrumente reci, un saxofon și un contrabas, poate. A fost destul de greu să găsim o persoană potrivită în buget. Am găsit până la urmă pe cineva care a trebuit convins că nu e nevoie de amplificare și nici de fundal sonor, că saxofonul poate fi o chestie de mood.

Nu știu ce să vă mai spun. Am învățat o grămadă de lucruri (cum eram, de fapt, convinsă că se va întâmpla). Multe dintre lucruri nu s-au întâmplat așa cum le-am prevăzut și în multe puncte am improvizat. Însă spun cu toată mândria că niciuna dintre ,,cârpeli” nu s-a văzut în produsul final.

După ce toate emoțiile mele au trecut, că mireasa era încântată de flori, se terminase ceremonia, zburaseră porumbeii, se servise limonada și se așezaseră invitații la mese, plus că Cristian, Bighi, DJ Teo și Irina Sârbu & Mihalache Band erau pe poziții de start, ei au avut în sfârșit primul dans. Pe That’s Amore a lui Dean Martin. Fără repetiții, fără coregrafie, așa cum sunt ei… :). Trebuie să vă mai spun că melodia asta îmi aduce teribil de mult aminte de nunta mea. Deși asta nu a fost melodia pe care am avut primul dans, ea a fost cea pe care DJ-ul a ales s-o pună imediat după. Moment proust-ian de-a dreptul pentru mine. Și cum stăteam eu acolo sprijinită de un stâlp și îmi puneam inima la loc, că intrasem în linie dreaptă cu toate, pe cuvântul meu că mi-au dat un pic lacrimile. Eu sunt o tipă mai barbată, așa, din fire (right… :D), așa că mi-e greu să dau declarații de genul ăsta, dar m-am emoționat toată, pe genul sentimente materne. Mă puteți vedea în ceață în imaginea de mai jos, chestia în albastru cu mâinile încrucișate.

Bineînțeles, mi s-a demonstrat că liniștea era doar aparentă, pentru că aveam în continuare de trecut peste lampioane zburătoare, tort, dansatori surpriză întârziați și temperaturi cam scăzute . N-am văzut niciodată lampioane să zboare mai frumos. La propria-mi nuntă mi-a fost teamă să încerc să le lansez tocmai pentru că sunt prea multe variabile legate de ele (vânt, ploaie, răbdare) și nu am avut ficat și pentru asta. Dar mă bucur că ei au fost mai curajoși, pentru că a meritat pe deplin. Tortul a fost superb (și gustos), decorat cu hortensii naturale verzi. Liana, de la I Do a trecut iar prin ceva valuri gigantice de emoții din cauza tortului etajat ce trebuia transportat cu grijă, însă experimentul s-a terminat cu bine.

Dacă ar fi să mai trag o concluzie după toate cele, aș zice că a fost A Hell Of A Start!

Credits: Ceremonie religioasă, locație recepție, catering: I Do Weddings
Rochie: La Bella Sposa
Fotografie: Lightway Photography
Flori & lumânări: Maison Dadoo
Muzică: Irina Sârbu & Marius Mihalache Band
Planning & Coordination: The Wedding Styler.