E al dracului de liniște. În capul meu se desfășoară un eveniment în tema pandemiei, bazat pe conceptul crizei în criză. De o lună și ceva e liniște, atât în căsuța mea de e-mail cât și în mintea mea, ceea ce îmi face teribil de bine. Sigur, mai am de finisat ici-colo operațiuni de mutare a evenimentelor din 2020 în 2021, mai primesc câte o cerere de planificare pentru 2021 (care însă dispare așa cum a apărut dintr-o sumedenie de motive). Am dedicat mult timp socializării într-un grup de femei fantastice pe facebook – și asta m-a ajutat mult să îmi pun niște idei în ordine și să văd lucrurile din alte unghiuri.
Așa că astăzi mă așez să vă scriu, după atâta liniște, pentru că simt că este momentul.
Aș dori să vă povestesc care este “approach-ul” meu pe celebrul subiect temă versus concept. Este unul dintre subiectele mele recurente de discuție – și mă simt măgulită când văd că devine un subiect comun pe tabela de discuții, cum a fost cazul acestuia (yeah, yeah, arrogance much?). Și ca să vă explic mai multe, trebuie să vă povestesc puțin din backgroundul meu. Unii au deschis mai târziu televizoarele și ceva clarificări se impun. Am intrat în lumea nunților în 2011-2012, dupa 9 ani de publicitate. Am absolvit facultatea de drept și după aceea am fost 9 ani copywriter în agenții de publicitate mai mari sau mai mici. Am o structură internă profund pragmatică cu un strat de creativitate parțial naturală, parțial educată, așternut frumos pe deasupra. Și îmi place să văd lucrurile clar și să le simplific. Am învățat să deconstruiesc – să privesc ceva și să înțeleg din ce piese a fost alcătuit. Am învățat să găsesc idei noi sau să pun în cuvinte frumoase ceea ce era deja scris. Am învățat că dacă ție îți pasă când scrii/faci/gândești ceva, îi va păsa și celui care se întâlnește cu creația ta. Pentru că această onestitate este imediat simțită instinctiv și nu poate fi mimată, oricât te-ai strădui.
Așadar, acesta este parcursul meu. Un pic de pregătire muzicală în copilărie, un simț exacerbat al justiției (care m-a dus spre o facultate pe care n-am aplicat-o însă niciodată), 9 ani de publicitate și o pasiune către storytelling pe care am manifestat-o, chiar dacă nu știam cum îi zice, de când mă știu și am primele amintiri. De alți nouă ani sunt wedding planner. Sau wedding consultant. Sau organizator de nunți. Sau cum vreți voi să-i spuneți – mie mi-e foarte greu să pun o etichetă pe ceea ce fac. În ultimii doi ani am dat-o pe pedagogie – și am aflat că sunt bună și la asta, așa că iată, încă un strat frumos și pufos pentru tot tortul ăsta care sunt eu.
Să ne întoarcem, așadar la tema de astăzi – care este conflictul de sens între tematică și concept. E o harababură totală. Mulți folosesc termenul de “concept” doar pentru a descrie mai pretențios un eveniment tematic. Alții nu înțeleg defel povestea cu conceptul și rămân cu tematica, pentru că așa găsesc pe net explicat ceea ce își doresc/fac. Dar aici e schepsisul – tematica și conceptul nu sunt unul și același lucru. Este ca atunci când citești o carte – tematica poate fi al doilea război mondial, iar conceptul (subiectul, în exemplul literar) poate fi viața unui copil fără adăpost odată cu venirea războiului. Cele două nu se resping și nici nu se suprapun. Să luăm The Walking Dead – un serial pe tema apocalipsei zombie. Conceptul lui fiind însă natura umană, relaționarea și formarea liderilor în situații de criză (în speță, apocalipsa zombie). Tematica este cadrul general, pe care absolut orice om îl înțelege dintr-o privire. Conceptul este acea idee originală care îți spune povestea cărții/a evenimentului. Orice om care nu s-a uitat la The Walking Dead îți va spune că este un serial “cu zombi” – el nu trece de regulă mai departe de temă. Părerea celor pasionați însă, care chiar au trecut de stratul tematic, s-ar putea să fie destul de diferită – și de fapt motivul pentru care atât de mulți oameni se uită la acest serial fenomen, oameni poate de altfel total nepasionați de clișeul zombie-ului în cultura contemporană. Pentru că tot acest serial are o idee, e o construcție impresionantă bazată pe acea idee – și acea idee nu este “zombi”.
Conceptul, așadar, se naște/se desfășoară de cele mai multe ori în contextul unei teme celebre. E mai simplu așa și mai ușor de înțeles. Dar nu este obligatoriu – poți avea un concept complet inedit care să nu se înscrie în nicio tematică. Welcome to crazy town. Temele sunt însă bune. Exact ca-n literatură, există teme abordate frecvent, subiecte ample de discuție, de care oamenii se simt atrași și pe care le găsesc semnificative pentru perioada în care trăiesc.
O temă, pentru un eveniment, poate fi orice noțiune clișeistică ușor înțeleasă de aproape orice om cu anumite date socio-culturale dintr-o simplă privire și generoasă cu execuțiile vizuale prin cromatică și reprezentări tipice. Vedeți că folosesc “clișeu” – și asta poate să dea o conotatie proastă, dar clișeul, în sine, nu este ceva rău. Suntem înconjurați de clișee. Viața ar fi extrem de grea fără clișee. Ele fac comunicarea foarte, foarte eficientă. Sunt acele lucruri pe care oamenii le consideră adevărate fără să le verifice. De exemplu, faptul că toamna copacii au frunzele arămii.
O temă poate fi orice – un anotimp, o perioadă din istoria omenirii, o culoare, o zonă geografică, o plantă, un animal, un domeniu (muzică, film), un serial celebru sau o pasiune vast răspândită (cum este deja mult celebra temă a călătoriei – sau lectura imediat pe locul doi). Te poți opri aici, dacă dorești un eveniment tematic și poți executa tema așa cum îți vine la îndemână. Să zicem… “la prima mână”. Vei apela, cel mai probabil, la clișee (vedeți, iar folosesc cuvântul acesta) – în cazul unei teme marine vă veți duce către albastru si turcoaz, către scoici și nisip, umbreluțe, bărci. În cazul călătoriilor veți merge fără doar și poate către o hartă sau un glob pământesc, mese ca destinații (relevante sau nu pentru miri), etichete de valize de călătorie, pașapoarte, bilete de avion.
Dacă însă vreți să mergeți mai departe și să dezvoltați un eveniment CU IDEE (că asta înseamnă, de fapt, conceptul), atunci trebuie să construiți de la zero o idee originală, care are legătură cu datele de la care pleci. Adica nu iei o temă din aer sau de pe net, doar pentru că-ți place cum sună, ci îți construiești un brief de creație. Ce înseamnă asta? Înseamnă să-ți aduni laolaltă toate informațiile care te vor ajuta în demersul tău. Cine sunt mirii? Cât mai multe detalii despre ei ajuta, chiar dacă poate pot părea irelevante la prima vedere. Ce le place să facă? Ce NU le place să facă? Unde are loc evenimentul? E ceva special/deosebit la povestea lor? Ce poți spune despre familiile lor, despre participanții la eveniment? Trebuie să aduni absolut toate informațiile la un loc și apoi să faci un pas în spate și să găsești firul roșu. Uneori el îți sare în față și nu are rost să te străduiești să sapi mai mult. Alteori durează mult și îți va veni să renunți de multe ori. O să stai noaptea cu ochii pe pereți și o să te întrebi de ce nu poți să faci, pur și simplu, un moodboard spectaculos și atât – probabil că ar fi suficient. Însă să creezi un concept este mult mai mult de atât – înseamnă, de fapt, să scrii o poveste. Și dacă ai reușit să faci asta, atunci ai un concept și trebuie “doar” să te gândeși cum să-l execuți. Spoiler – bugetul va influența execuția, așadar să ai un concept “wow” nu înseamnă automat să ai un eveniment “wow”. Creația e una, producția e alta.
Un concept original de foarte multe ori pleaca din alăturarea a două clișee pe care în mod normal nu le-ai vedea împreună. Este una dintre cele mai simple și eficiente tehnici. Ca să rămân în exemplu dat – frunze arămii și primăvară. Sigur, nu avem deja un concept, dar avem doua clișee reprezentate diferit care împreună s-ar putea să ne dea ceva interesant. O toamnă perpetuă. Sau un copac pentru care primăvara nu vine niciodată. Sau o pădure care s-a vopsit roșcat. Sau un copac care s-a îndrăgostit de o vulpe. Nu e obligatoriu să iei lucruri care în mod normal se exclud – pot fi și noțiuni din universuri diferite – de exemplu fluturi și cărți. Acesta în sine nu este un concept, dar pornind de la alăturarea noțiunilor, poate puteți construi o idee. De exemplu, cum se scriu carțile pentru fluturi. Sigur, bat câmpii – dar sper că cu folos, ca să-mi ilustrez cât mai clar ideea. De multe ori se împletesc două pasiuni ale mirilor, sau două teme recurente de eveniment. Sau pur și simplu niște informații ascunse acolo undeva în brieful tău. Uneori sunt lucruri pe care clienții nici măcar nu-s suficient de sinceri să ți le spună. Uneori sunt lucruri pe care nici măcar ei nu le știu despre ei. Dacă o să dedici timp acestei etape, o să descoperi lucruri fascinante despre ei, dar și despre tine. Iar dacă tu poți să scrii povestea lor, pe o temă relevantă, se cheamă că ai dezvoltat cu succes un concept și rămâne doar să te gândești cum să-l execuți.
Am să închei “lecția” de astăzi cu un exemplu concret. Un fel de studiu de caz. Am avut pe 13 iunie 2015 un eveniment care a rămas acolo în galeria evenimentelor mele de suflet. Nu știu dacă a fost cea mai tare nuntă (a fost foarte, foarte tare), dar întotdeauna pentru mine ceea ce imprimă un eveniment mai adânc decât altele este interacțiunea cu oamenii. Așadar, am avut acest eveniment. A avut loc la Radisson Blu (prima oară când aveam eveniment acolo, m-am ferit mult în primii ani de locuri “convenționale” de eveniment – a fost o greșeală, desigur – evenimentele fantastice pot avea loc oriunde). Clienții mei se descriau autoironic drept “un pic snobi”. Aveau cu siguranță o preferință către o eleganță clasică, conservatoare, fără să fie ei în sine conservatori (ci mai degrabă moderni și progresiști). Erau în același timp niște persoane extrem de inteligente și amuzante și voiau să integrăm cumva TEMA NOROCULUI în evenimentul nostru (pornind de la data de 13). Acum – Norocul, clișeistic, te duce cu mintea către absolut tot ce nu era acest eveniment. Trifoi, margarete, coșari, verde-irlandez-broască, superstiții, potcoave, un aer rustic, altfel spus, ca să citez clienta mea, treburi “dulcel-plăpânde” pe care nu le dorea în evenimentul ei. Așa că am stat mult, dar mult și am meditat. Și m-am întrebat – dar de ce nu poate fi norocul altfel? Și atunci am pus pe hârtie conceptul – “Lucky In Snobbish Love”. Și asta a însemnat mici semne de noroc ascunse sub un strat generos de eleganță cuminte. Candy barul de la Dulce Bun, ca să dau un exemplu simplu, era alcătuit din deserturi glazurate cu culori mate si cuminți – alb, gri, bleumarin. În interior însă, când luai o mușcătură, dădeai peste câte o cremă de culoare neon-turbată sau altă umplutură surprinzătoare, după cum îți era norocul. Erau multe, multe “însemne” norocoase acolo, dar erau ascunse și “dignified”. Probabil că foarte mulți invitați nu au plecat de acolo cu conceptul în minte. Însă el a existat și S-A SIMȚIT, a fost un schelet pe care s-a construit un mood întreg, iar clienții l-au trăit pe tot parcursul evenimentului – și asta înseamnă că el și-a atins scopul. Au avut o poveste, doar a lor, pe care ei au știut-o – și pe care au aflat-o și invitații, chiar dacă n-au reținut, poate, titlul.
Asta am avut să vă spun astăzi. Nu toate evenimentele planificate de mine au un concept/ o idee originală. Uneori ea este creată de client și eu doar o ajut să prindă viață, completând cu idei de execuție (execuția este alt capitol – la fel de complex) și cu formarea unei echipe care să pună cel mai bine în practică dorințele noastre. Nici măcar nu cred ca ORICE eveniment trebuie să aibă un concept. Reușita lui nu depinde de asta. Indiferent ce ar spune celebrele dictoane din seria “detaliile contează”. Un concept este doar o cireașă pe un tort. Care poate bine-mersi să existe și să fie savurat și fără cireașa în cauză. Pentru că la un eveniment, spre diferență de literatură, subiectul este bucuria celor doi miri. Ea nu depinde de concept. Ea doar există și este sărbătorită. Iar succesul petrecerii depinde mult mai mult de conexiunea umană, de calitatea băuturii și a entertaimnentului, decât de existența vreunui concept ultra original.
În ceea ce mă privește, dezvoltarea unui concept original pentru un eveniment este un serviciu pe care îl prestez contra cost. Este ceva ce fac bine, cu care mă mândresc – deși nu îmi bazez activitatea pe el. E un serviciu frumos, pe care însă nu-l consider esențial. Cred, uneori, că oamenii consumă prea multă energie aici, în loc să lase un eveniment să se construiască natural. De altfel, dacă veți deconstrui orice eveniment (dați click, vă rog)”fara concept” veți vedea că există și acolo un concept. Doar că e unul născut firesc, fără 10 moașe – care a dus cu grație în spate o întreagă poveste invizibilă, dar cât se poate de reală.
Procesul de creare a unui concept pentru un eveniment e un proces în care consum enorm de multă energie. E mult mai mult decât un moodboard sau o reformulare a gândurilor clientului, cel puțin în termeni de resurse utilizate în proces. E ceva ce fac cu respect, cu dedicație. E ceva ce dureaza uneori mai mult decât ar trebui să dureze și cu care pun la mare încercare răbdarea clienților. Este însă și ceva ce, de cele mai multe ori, naște în ei reacții fantastice – și de aceea merită, de obicei, fiecare oră de dat cu capul de masă.
Este un serviciu inclus în pachetul meu complet de servicii, care poate lipsi, dacă clienții nu-l consideră necesar sau îl pot acoperi ei înșiși. Este de asemenea un serviciu care poate fi prestat de sine stătător, dacă cineva are nevoie de capacitatea mea creativă și atât.
Pe lângă toate astea, dacă sample-ul “didactic” v-a convins, prestez “mentoring” pentru wedding planneri începători – sau nu neapărat, dar care vor să afle ceva nou, dintr-o altă perspectivă. În martie aveam programat un masterclass în București. El s-a amânat – inițial pentru luna mai – dar cred că este deja evident pentru toată lumea că nu se va întâmpla nici în mai. Data, așadar, e încă un subiect deschis, dar el va avea loc, vă promit. Și vă puteți înscrie oricând la el dacă doriți să-mi sprijiniți activitatea. De asemenea, putem organiza discuții 1 on 1 prin metode virtuale – cred că tocmai a aflat întreaga lume că e ceva fezabil.
Mi-aș dori să-mi scrieți sau să-mi lăsați un comentariu și să-mi spuneți ce altceva ați dori să mai aflați de la mine sau dacă ați considera utile materiale video sau de alt tip. Ar fi ceva nou pentru mine (producția lor), dar dacă este ceva ce ar fi dorit, aș fi gata să încerc. Am primit deja un comentariu acum câteva zile, de la un fotograf care spunea că și-ar dori să afle mai multe despre perspectiva mea asupra relației cu fotografii – am scris despre asta mai demult, dar pot relua subiectul. De asemenea, nu știu dacă era un comentariu lăsat de dragul SEO-ului sau omul chiar revine să citească, dar îmi place să cred în unicorni.
Așadar, dacă vreți să-mi lăsați ceva gânduri, vă mulțumesc. Ajută!
Sper că toate aceste informații/perspective v-au fost de folos. Sper să ne vedem în curând, cu mintea mai limpede și mai așezată. Într-o industrie mai coerentă și poate mai simplă :).
Fotografia din cover este realizată de Marius Bărbulescu, la nunta din 13 iunie 2015.