Prin alte țări se aude tot mai des de acest concept de slow wedding, ca răspuns al organizării de evenimente private la fenomenul slow food vs fast food. El se referă la savuratul nunții, la oaspeți cu telefoane închise, care nu fac poze peste tot (pentru asta există un fotograf). Momente de liniște, de reculegere, celebrare autentică.
Parcurgerea unui material despre acest fenomen m-a inspirat și sunt gata să duc discuția chiar mai departe, putând să observ o paralelă foarte, foarte fidelă între fenomenul fast food și fenomenul fast wedding-ing, una care nu se referă doar la felul în care decurge ziua (felul în care se mestecă mâncarea, dacă vreți să urmăm paralela), dar și la meniurile standard. Ce se întâmplă astăzi în țărișoara asta cu evenimentele private este exact ceea ce se întâmplă cu alimentația atunci când omul dă de fast food. Vrei să faci o nuntă? Simplu – treci pe la niște cataloage și îți alegi o sală (de hotel aproape neapărat, unul nou și mai aproape neapărat) cu minim un candelabru mare, un lăutar care să știe pinguinul și menaito, o husă, o floare pentru buchet. Un meniu din 4 feluri care arată NEAPĂRAT așa: aperitiv, pește, sarmale, friptură. Un fotograf, care-o fi el, poze să facă și să nu ceară prea mult, care are neapărat și video inclus la un preț avantajos. Exact cum ai alege un meniu dublu cheesburger cu cola mica sau mare (câte un rebel se mai aruncă la un sprite), sos de usturoi, fără ceapă și cu extra usturoi, hai facem o nebunie și mergem pe cartofi wedges. Cine are bani ia un big mac. Cine stă mai prost servește un hamburger cu porție mică de cartofi prăjiți. Sigur, meniul tău nu are nimic în comun cu cel al amicului de alături. Doar sunteți atât de diferiți… Uite, el și-a luat cola zero și cartofi normali. Iar tu o să ai și înghețată, d-aia cu căpșuni, procentele arată clar că masele preferă caramelul, iar tu n-o să fii ca toată lumea.
Mi-aș dori foarte mult ca lucrul ăsta să se schimbe. Să nu mai gândim în șabloane, în opțiuni fixe atunci când vine vorba de organizarea unui eveniment privat. Lăsați rețetele de mare succes pentru branduri, pentru corporate, pentru televiziuni. Nu pentru momentele importante din viața voastră. Și îmi fac mea culpa pentru că și mie mi-e greu să ies din tiparele astea, de cele mai multe ori. Da, știu, sunt atâția profesioniști care știu cum se face pentru că au făcut asta de 1000 de ori. Și asta nu vă îngrijorează puțin? :). Sigur, și omul de la mcdonalds a făcut de 1000 de ori un dublu cheesburger și sigur îl face bine. Și fac pariu că noi n-am ști să-l facem la fel fără niște practică îndelungată. Dar sigur vreți un dublu cheesburger?
O să mi-o iau iarăși pentru agresivitate. Pentru că încerc să mă poziționez cumva ,,lovind” în stânga și în dreapta. Și o să explic din nou că asta este misiunea mea. Că asta mi-am propus să fac. Să trezesc la viață nu doar clienți, dar și ,,colegi” de breaslă care ar putea face atât de multe lucruri minunate și care se împotmolesc în niște tafta și floarea miresei asezonate cu bucățele de plastic care imită cristalul.
Fotografia zilei:
Credit foto: Cristian Ana Photography.