Pe bune, chiar nu sunt. Stăteam și respiram eu azi de dimineață în duș, în sfârșit (în sfârșit respiram, nu în sfârșit duș), și mă gândeam la concluziile trase în urma recentei mega-agitații din ultimele trei săptămâni.
Ce ar trebui eu oare să spun lumii acum? Că totul a mers BRICI, uns, că pot îndeplini ORICE dorință (ca o zână) și că sunt o creatura desăvârșită lăsată pe pământ special ca să vă ușurez existența? Sau să merg pe sinceritate, așa cum am făcut până acum, și să scot pe masă, cu bisturiul, toate relele, disecându-le și învățând din măruntaiele lor abstracte?
Greu. Greu și riscant.
O să aleg a doua variantă, după cum vă așteptați deja (ce sens avea să fac o asemenea introducere dacă ar fi urmat să vă povestesc despre imposibila ușurătate a vieții de wedding planner?).
Au mers multe lucruri prost. Da, au mers cu noduri! S-au văzut toate colțurile unde mi-a lipsit experiența (organizare eveniment în aer liber, nu în local gata dotat cu de toate), s-a simțit uneori estimarea incorectă a numărului oamenilor care vin fără să confirme (recunosc, n-am crezut că procentul poate fi de 20% la o lista de 200 de invitați) și mai ales, mai mult decât tot, mi-a lipsit forța să impun lucruri atunci când am simțit că oamenii suferă din cauza bugetului. Să-mi asum decizii în binele clienților, dar care presupun costuri suplimentare, fără ca ei să afle asta pe loc. Evident, toate acestea sunt lucruri din care am învățat și sunt recunoscătoare pentru toate aceste experiențe. Sunt recunoscătoare și pentru faptul că toate aceste lipsuri n-au dus la distrugerea evenimentului, cred că ar fi fost îngrozitor. Cred că am reușit să găsesc de fiecare dată soluții pentru micile probleme, slavă cerului :).
Concluziile trase de mine, până în punctul ăsta, sunt următoarele (notes to self):
1) am enorm de multe de învățat, încă (bun, asta nu era o noutate :) )
2) sunt exagerat de norocoasă cu atât de mulți oameni care au avut încredere în abilitățile mele netestate încă pe alți oameni – sper că nu i-am dezamăgit
3) în acest moment taxez prea puțin pentru cât muncesc – nu știu cât este acest lucru conștientizat de clienți :). E ceva normal pentru început, dar mi-aș dori ca lucrul ăsta să fie conștientizat.
4) e din ce în ce mai bine
5) o să fiu cea mai bună (oh, yeah!)
6) nu e o tragedie să greșești, e singura cale să înveți
Concluzii trase de mine, de comunicat către viitorii clienți:
1) odată ce pornim mașinăria infernală am putere de decizie în ziua x, fără să-mi fie teamă că deciziile îmi vor fi apoi contestate. De semnat, de mers cu contractul la notar :).
2) dacă nu sunt de găsit prin preajmă, nu este pentru că o frec la umbra nucului bătrân, ci probabil încerc să lipesc ceva oale sparte pe undeva pe acolo, probabil tot din vina mea :)))
3) nu toate lucrurile sunt posibile, mai exact – nu toate lucrurile sunt posibile la un pret accesibil. Trebuie asumare de buget dacă ne dorim și una și cealaltă și răscealaltă.
4) e nevoie să-mi dați lista de invitați și așezarea la mese cel mai târziu joi, înainte de eveniment. Nu pot ajuta cu amplasare impecabilă place-card-uri și cu hosting prompt dacă lista e scrisă de mână, cu tăieturi, ștersături, adăgiri, și înmânată în dimineața zilei, mai ales dacă e vorba de peste 200 de persoane…
5) dacă aportul meu în ziua x presupune montaj complex de lucruri, voi avea nevoie să vin cu oameni în plus. Oamenii în plus trebuie plătiți. Sigur, îmi puteți plasa prieteni care să facă asta. Vă garantez, din experiența gata acumulată, că prietenii vă vor abandona cu trei zile înainte, când vor realiza ce trebuie să facă, mai exact, și își vor da seama că vor și ei să se distreze la nuntă, nu să-și oblojească șalele. Deci – montajul/demontajul costă.
6) dacă doriți participarea mea fizică la diverse întâlniri trebuie să solicitați asta din timp. Sigur că vin, doar că e posibil ca, dacă mă anunțați cu o zi – două înainte, acest lucru să nu fie posibil. Din fericire exista chat-uri și telefoane – încurajez utilizarea lor cu ambii plămâni și toate cele 20 de degete.
Deci – cam asta. Nu sunt o zână, nu am o baghetă magică din care să dau – PUFF – și să transform lada de gunoi în baldachin cu perne moi.
Și, în ciuda celor spuse mai sus, cu toată sinceritatea sinucigașă de care sunt în stare, am avut anul ăsta cele mai tari nunți din țară :). (HA!)
Acestea fiind spuse, revin cu texte despre fiecare nuntă în parte, pe măsură ce am fotografii de la ele. Vom avea și o excepție, nunta VIP de pe 1 septembrie (neah, n-am fo’ la EBA), pe care nu o voi dezbate, din respect pentru clienți.
Ca să închei în ton publicitar: nu uitați! Dacă mă doriți în preajmă la anul, grăbiți-vă! Am dat deja 7 sâmbete! :)
Fotografia zilei, minunații mei de pe 25 august, cărora le mulțumesc că au fost atât de hotărâți și de frumoși:
Credit foto: Costin Gheorghe
Și un cântec pentru drum, pentru care am dezvoltat deja o obsesie groaznică și pe care v-o pot aduce la nuntă, live, dacă vă doriți asta (surely hope so!):
Iei, Byron :D! Sunt amazing live! Cover-uri si propriile lor piese! Mi-au placut foarte mult la nunta Dianei si a lui Matei ;).