La acest ceas târziu din noapte, tulburat fiindu-mi somnul de tot felul de stresuri inutile și gânduri ce mâ bântuie aiuristic, am deschis din nou laptopul (deși îl închisesem cu zgomot înainte să încerc să dorm) și am început să mă dau pe blogurile mele preferate. După ce am constatat fericită de răul altuia că Ang de la LowBrowEvents are cam același probleme cu mine, doar că în America, am dat peste un alt post, pe un alt blog, care povestește foarte plastic despre tentativa ei de a face Cake Pops acasă. Sigur, postul este savuros, râzi de te prăpădești. Pe bune, citiți-l pe tot, treceți peste introducere, eu am râs cu voce tare de s-a zguduit blocul și s-a trezit până și motanul.
Partea tragică lovește, însă, abia la final, când îți dai seama cât e de adevărat.
Fraților, e greu să faci chestii de mână pentru o nuntă! E greu să le faci și când vrei doar să-ți decorezi un caiet, darămite să umpli un cort de niște sute de metri pătrați cu lucruri din hârtie sau pânză făcute de mâna ta! Că dacă vrei să faci doar zece chestii și te gândești că e suficient, să facem altfel. Fă din hârtie cinci fulgi de zăpadă din hârtie, cu diametrul de 5 cm. Hai, mă simt generoasă azi, 10 cm. Și e ok și să faci 10 fulgi. Pune-i în living, în diverse locuri. Acum invită oameni la petrecerea de Crăciun. Crezi că-i vede cineva? :). Și chiar dacă-i vede, crezi că are vreo importanță? Dar ia umple tu tavanul cu vreo 70 de fulgi cu diametrul de vreo 15-20 cm. Acum s-ar putea să aibă într-adevăr un efect decorativ.
Da, o să ziceți, dar totuși unii uite că fac asta și cer bani. Mulți bani. Și nu par chiar așa surmenați. Nu mai bine le fac eu? Păi oamenii ăia cer bani tocmai pentru că muncesc o grămadă și pentru că sunt buni la asta, au căpătat o oarecare dexteritate care le permite să facă cantități mari.
Am făcut un calcul recent, cam cât ar costa – prețuri MINIME pentru manopera – să producem manual 200 de pompoms ca ăia de pe etsy și să-i atârnăm într-un cort. Știți cât a rezultat? Minim 400 de euro. Da, exact, 2 euro (9 lei) pe zburlitură. De ce? Pentru că hârtia costă mult, trebuie pusă gută pe ei și ace de siguranță – manual, da, la 200 de ciufulici. Apoi ei trebuie ambalați în cutii, nu mai mult de doi în cutie (sau 4 dacă ai cutii d-alea lungi, de flori), care cutii trebuie cumparate. Apoi cutiile trebuie încărcate într-o dubă care trebuie închiriată. Care dubă consumă combustibil, mai ales dacă ieși din București. Apoi cineva (care n-o să vină de plăcere duminică dimineața) trebuie să ia o scară și să ia pom cu pom și să-l atașeze de drapajul cortului. Asta în eventualitatea în care fiecare gută a fost înfășurată individual pe un cartonaș, astfel încât să nu se încâlcească singură sau cu altele. Și uite așa o să cereți într-o bună zi costuri de la cineva care face lucruri manual și când o să vă zică de cel puțin 500 de euro o să ziceți – cââââââââââât? Ăștia profită că mă mărit și cer 500 de euro pe 3 kile de hârtie creponată.
Cam asta înseamna DYI. Muncă ca naiba de multă și costuri mult mai mari, uneori, decât pentru produsele ,,de serie”. Dar în continuare, mulțumită miilor de tutoriale care fac totul să pară o distracție nemaipomenită, o iluzie legată de manufacturarea propriei nunți.
Fotografia zilei – de fapt a nopții – pentru că…pitong…Pentru că nu CHIAR totul trebuie să aibă un sens.
Credit foto: but of course, Cromatica.