Uite că nu scriu despre anumite lucruri la vremea lor, și după aia se face târziu. Și încep să mă sclerozez. Și să mai uit. Și să nu mai am senzația aia de viu, așa.
Pe care, sigur, a rătăcit-o și Alexandra, care ne toot păcălește că scrie despre Lucia și Nelu.
Dar acum, gata. Nu mai am scuze. S-a terminat sacul. Trebuie să reiau povestirile din 2013.
Și încep cu curaj, cu Rox și Dodo.
M-am văzut cu Roxana undeva iarna, era rece, în orice caz. Am dat gata o supă, am shakeuit mâna și…cam gata. Erau deja semi-hotărâți, ea și Dodo, legat și de o locație – care alta decat I Do Weddings, locul de care cred că o să stau multă vreme legată, până emigrez eu, sau îmi schimb ocupația, sau până se plictisesc ei de nunți. Că deh, asta se este. Ce este lipit se cheama că este siamezi.
Așadar, a mai fost o nuntă The Wedding Styler la I Do Weddings în 2013 și nu oricum, ci în dată rotundă de 1 septembrie. Duminică. Pe zi, dar și pe noapte.
După ce s-a stabilit că e nuntă, că e pe 1 septembrie și că e la I Do Weddings, s-a purces către altele. I-am luat cu noi pe drum destul de repejor și ușor pe Ioan Stoica și pe DJ Armand. Cu rochia a fost ceva mai complex, aveți povestea completă aici.
Și după aia, vine bomba. Roxana a găsit tema! La vie en rose! Pfff, ușor ați spune…Vintage și…roz. Nu? Ca un vinil cu Edith Piaf. Ei bine…nu! Pentru că Rox nu voia să fie deloc roz. Să fie doar așa…La vie en rose. După ce m-am scărpinat de 2-3 ori în cap, i-am scris niște mailuri lungi în care încercam să storc de la ea ce e cu viața asta în roz ca stare eterică de fapt dar nu de drept. Așa de lungi au fost mailurile alea, că s-a speriat fata de a zis gata, nu mai vreau nicio viață-n roz, facă-se, ducă-se. Până la urmă am agreat că discutăm amândouă despre o atmosferă și am trecut peste hop, numai ca să dăm peste celălalt.
Cred că vă amintiți că deunăzi vă povesteam despre efectele devastatoare ale Pinterestului și despre wedding porn și ce monștri poate naște el chiar și pe teritoriu românesc. Păi Rox a noastră voia bile de flori! Superbe, minunate, mirobolante! Care, într-adevăr, ne-ar fi putut aduce un element de noutate absolut și ne-ar fi scutit de aranjamentele florale de pe mese, dacă le-am fi coborât destul de mult din tavan.. Dar care-ar fi costat cât probabil aranjamentele florale pentru vreo 5 nunți, să tot fie… Și, vorba aia, noi încercam să găsim soluții drăguțe ȘI cost effective. Adică treaba aia pe care o promite Pinterestul cu toată gura și cam gratuit, așa.
Până la urmă am amărât-o maxim și cu treaba asta, am speriat-o de tot și am hotărât să ne ducem la zână să ne facă bine. Și eu zic că zâna ne-a făcut bine, că uite ce-a rezultat în final. La marele fix! Vintage, la vie en rose, dar fără roz. Fiecare masă cu aranjament cochet cu lâmâi și gypsophile, dar cu companie diferită alcătuită din obiecte de anticariat cu farmec. Până la urmă, vedeți, a fost niște roz acolo, discret, fix cât să-ți dea pe la nas.
Apoi ne-am îmbulinat și îngălbenit textil de la The Props Shop, așa cum trebuie. Ba am adăugat și un bufet vintage pentru fructe, să fie viața roz de tot!
Pentru că totuși nu se putea fără o soluție drăguță și cost effective, cum își dorise Roxana luni de zile, m-am îndurat de am spalat cele 30 de sticle transparente de vin pe care m-am chinuit ceva să le strâng (adică să le beau) și uite ce-am făcut cu ele. Magie, frate! (cu gypsophile, cam de juma de bilă, așa…)
Și poate ziceți că s-a terminat aici. Neah… Ne-am mai străduit puțin (mai mult) și am reușit să închiriem fotolii puf gaaaalbene, ca niște lâmâi gigantice, care s-au lăfăit pe pajiste de ziceai că-s invitate de onoare.
Și ca să fie treaba treabă, la fața locului și-a făcut apariția și cel mai cel bufet de deserturi pe care l-ați văzut vreodată, de la Dezure Events. De unde au venit și mărturiile dulci și delicate.
No…acuma ziceți și voi. Cu așa treabă, ce miri, nu? Păi ce miri…că mireasa era topită toată în ziua cu pricina. Și când zic topită, nu mă refer la căldură, ci la faptul că era așa emoționată cum n-am văzut eu până acum picior de mireasă. Și zic că am văzut câteva. Ia luați de priviți aici:
Nu mai știa nici ce zi e, nici dacă-i plac sau nu aranjamentele. Pentru că nu le vedea. Deși era la 50 de cm de ele. A dârdâit așa ca la polul nord până a dat Armand semnalul (sper că îl remarcați în imagine, cu pantalonii lui de culoarea lămîilor) și a pornit-o cu nașul la vale către mulțimea bucuroasă și Dodo care-a fost, zic, cam cel mai relaxat mire pe care l-am văzut în viață. Și zic că am văzut câțiva…
Petrecerea a fost cu voie bună, fără furat de mireasă, deși era cineva acolo care-i pusese gând rău la un moment-dat. N-a fost să fie, mireasa a rămas pe poziții pe ritmuri predominante de hip-hop până la sfârșit, adică până la zborul lampioanelor și tortul cel pavlovian, cu care cred că deja v-am obișnuit.
Când s-a terminat, era ca la toate nunțile – cum…s-a terminat?! După atâtea pregătiri, și lâmâi, și roz, și liste, și așteptări… S-a și dus? Păi deh…cam așa e.
Unora le trece…
Alții se apucă de planificat nunți for a living.
Puteți vedea mai multe imagini de la nunta roz, dar nu prea a Roxanei și a lui Dodo pe pagina mea de facebook și în curând în galeria ,,Nunțile mele”.
Ș-am încălecat pe-o lămâie…
