Bufet suedez la nuntă – între rușine și extaz

Ia uite ce idee m-a lovit pe mine! Cum stăteam eu cumințică și citeam postul Prințesei Urbane legat de furatul miresei. Și cum îmi venea mie să răspund pe 10 kilometri unor comentarii… Și după ce chiar am făcut asta, mi-am dat seama că pot să scriu eu un post! Nu, nu despre furatul miresei. Asta am făcut deja.

Dar aș putea să scriu despre comentariul uneia dintre domnișoare/doamne. Care spune așa:

Eu nu prea vad nunta romaneasca fara sarmale si fara furatul miresei; uneori ma apuca o oarecare urma de regret cand ma gandesc ca in timp “obiceiurile aste se pierd” si cine stie poate la nunta lui fimiu voi fi nevoita sa-mi cumpar bocanci de munte in loc de sandale cu paiete.

Spunea cineva mai sus ca nunta nu este doar pentru miri ci este un eveniment in ansamblu la care si invitatii au rolul lor si fac parte din program! Total de acord!
Personal consider cu nu o poti chema pe matusa de la Husi sa-i dai tartine cu creveti si sos de avocado apoi sa spui: “la nunta mea eu comand si fac cum imi place, si parerea celorlalti nu conteaza, e nunta mea!”

Mă îndoiesc că autoarea rândurilor va ajunge pe blogul meu să citească ce am scris ca reacție la cuvintele ei.

Și chiar mă interesează destul de puțin asta.

Pentru că eu vorbesc cu voi toți cei care ați fi putut scrie aceste rânduri, chiar dacă nu ați făcut-o. Ca să vă dau puțin de gândit. Cu răbdarea se trece marea…

Așadar. Trecând peste sarmale și furatul miresei (despre care am discutat așa des că n-are rost să) – mai facem o mică pauză să zic asta – doamnă, dacă o să vă trebuiască bocanci la nunta fiului dumneavoastră, eu vă felicit de pe acum, înseamnă că veți crește un fiu onest, iubitor de natură și curajos – care își va fi găsit o soție pe măsură. Eu cred că acest gând ar trebui să vă bucure mai degrabă.

Și trec la ideea următoare din paragraf – bufetul suedez la nuntă, între rușine și extaz.

În primul rând, nu aș vrea ca cineva să înțeleagă că propovăduiesc bufetul suedez ca soluție pentru orice nuntă, în orice context. DAR bufetul suedez are avantajele lui, pe care le găsiți enumerate mai jos:

– bufetul suedez e minunat pentru o nuntă casual, în aer liber eventual, unde servirea cu pompă se potrivește fix ca nuca în perete
– bufetul suedez poate fi și elegant – depinde cum este organizat
– dacă se organizează cu cap (adică suficiente bufete, conform numărului de invitați) nu se fac cozi
-fiecare mănânca cât vrea, când vrea
– varietatea de alegere e mai mare. Dacă vrei fructe de mare, de obicei există pe acolo și fructe de mare. Dacă vrei friptură clasică, găsești. Sigur sunt destule salate și legume pentru vegetarieni.
– chestiunea cu rușinea e ceva de care trebuie să ne educăm să scăpăm. Ți-e foame, revii și mai pui o porție. Nu ți-e foame, nu trebuie să mănânci.

Adică dacă ne scoatem bățul din fund și vrem să organizăm o petrecere relaxată, putem să facem și bufet suedez. Mâncarea la o nuntă este foarte multă, mult mai multă și mai grea decât poate o ființă umană să mănânce într-o seară în mod normal. Bufetul suedez îți dă ocazia să mănânci cât vrei și cât ai nevoie, nu cât ți se pune în farfurie, la o oră fixă, la care trebuie neapărat să te oprești din dansat și să mănânci, că așa apare în desfășurător.

Ajung acum la ultimul paragraf al doamnei, care m-a supărat cel mai tare. Doamnă dragă (generic spus), mătușa de la Huși e un personaj de care nunta românească ar fi bine să scape cât de curând. E un personaj care nu-și dorește să vină la nuntă și pe care nimeni nu vrea să-l invite. Mecanismul prin care totuși ajunge acolo e simplu – unii sunt obligați să arunce întrebarea, iar ea e obligată să accepte. Și iată cum femeia biata bate niște sute de kilometri ca să ajungă la un eveniment pe care nu-l înțelege, ca să scoată niște bani pe care probabil nu îi are din buzunar și ca să aibă ce comenta în vecii vecilor amin, perpetuând un alt ,,obicei românesc de nuntă” – comentariile de a doua zi.

Aveți acum observațiile mele:
1) Da, invitații au un rol activ la nuntă și desigur că trebuie să se țină cont de profilul lor atunci când se gândește distracția/meniul. De aceea lista de invitați trebuie să fie realistă, alcătuită din persoane apropiate, cu gusturi similare cu cele ale mirilor. De aceea familiile ar trebui să înceteze cu presiunea stupidă care face unii oameni să vină la evenimente care nu le plac și îi face pe alții să facă alegeri pe care nu le-ar face în alte condiții.

2) Da, părinții sunt participanți importanți și da, ne dorim să îi vedem fericiți. Cu toții ne dorim asta. Ar fi și mai ușor dacă părinții ar accepta să fie fericiți din motive altruiste. Nu, mătușa de la Huși nu este un personaj pe care ne dorim neapărat să îl vedem fericit, așadar, deși am invitat-o la insistențele celor pe care dorim să-i vedem fericiți, nu vom face pe dracu-n patru să o distrăm și relaxăm. Cel mai probabil gusturile ei vor fi lăsate la urmă în marea cursă cu numele ,,nu poți mulțumi pe toată lumea”.

3) Petrecerea este a organizatorilor. Alegerile sunt ale lor. De cele mai multe ori chinul de a-i împăca pe toți e așa mare că îți vine să renunți la tot sau să mergi la o mama omida ceva să le dea mintea de pe urmă părinților care insistă cu ,,obligațiile”.

4) Invitații ar trebui să RESPECTE gazdele. Ar trebui să se bucure pentru ei. Și ar trebui să lase comentariile acasă. Să uite de prostul obicei românesc de a veni la nuntă cu săndăluța cu paiețică gata de o bârfă mică. Să învețe că mâncarea de pe bufetul suedez e tot mâncare. Bună. Și pot mânca de pe el cât vrea stomăcelul lor, nu e nicio rușine, de aceea a fost plătită. Să accepte că există și alte genuri muzicale pe lume. Și să stea acasă dacă nu vor să fie, de fapt, acolo. Pe bune, stați acasă, bucurați-vă de serial!

5) nu în ultimul rând, dacă tot a aterizat la un eveniment inedit, mătușa de la Huși ar trebui să dea o șansă crevetelui cu avocado. S-ar putea să-i placă.

Acum vă las, mă duc să mă moțez. Diseară avem ieșire, la lansarea byron – soundtrack-ul ,,Rămâi cu mine”. Sper să vă văd pe acolo.

Fotografia zilei – extravaganță și aroganță nemărginită sub formă de Nutella la nuntă. Scandalos!:

Credit foto: Andrei Ivan Photography