Trepidez

May 18, 2012

Vreau să vă mulțumesc vouă, celor care mă faceți în fiecare zi să nu renunț și să cred și mai tare că ceea ce fac e bine. Am pornit la drum cu o idee. Mi s-a spus atunci – uneori cu tot dragul din lume, alteori ironic, alteori chiar cu puțină compasiune  – că nu e deloc ușor ce vreau și că au mai fost și alți viteji care-au pierit repede. Că n-ai cu cine. Mi s-a spus că felul ăsta al meu de a ,,face afaceri” nu e deloc bănos, mi s-au dat sfaturi. Multe. Mi s-a spus că iau prea puțini bani pentru cât mă agit sau că e absurd să cer bani pentru un serviciu prea puțin înțeles în România. Au fost oameni buni care au intenționat să îmi plătească comision chiar dacă nu l-am solicitat. Nu l-am primit. Au fost oameni care m-au susținut cu tot ce au putut, care-au zis prezent și mi-au răspuns la toate întrebările chiar dacă n-au primit nimic în schimb. Mi s-a spus că principiile și ideile frumoase nu țin de foame. Că ar trebui să cer bani de la ăla sau de la celălalt, pentru promovare. Că nimic nu e gratis, nici măcar un zâmbet și că n-am nicio șansă de supraviețuire pe piața locală, așa cum e ea. Că n-o să înțeleagă nimeni ce ofer și că lumea nu mai are bani de nunți, ce să mai investească și în mofturi de genul unui organizator independent care nu-i aduce la pachet nici flori, nici huse, nici foto/video.

Au fost oameni care mi-au spus că vor neapărat ca eu să fac parte din povestea lor dupa doar o întâlnire scurtă. Au fost și alții care au realizat după o întâlnire că se descurcă de minune și fără mine.  Au fost unii care au plecat cu sfaturile pe care le împart ca o gură spartă pe gratis în stânga și în dreapta și n-au mai dat niciun semn de viață. Dar au fost și alții care au apreciat foarte mult aceste sfaturi. Au fost oameni, surprinzător de mulți, necunoscuți,  care mi-au spus din senin cât de mult cred în mine, care m-au susținut fie și doar cu o vorbă bună. A fost un om anume, cel de acasă, care m-a susținut necondiționat și a răbdat cu stoicism toate orele pe care nu le-am mai petrecut împreună și toate toanele mele de oboseală datorate participării la două joburi zilnice. Și tuturor le mulțumesc pentru această perioadă care pentru mine a fost foarte importantă.

Vă mărturisesc că mă pregătisem pentru un an ,,de studiu”, cu două-trei evenimente și timp berechet de studiere a fenomenului, a colaboratorilor, a clienților. Am pornit cu un simplu blog, mi-am spus că am toata vremea pentru un site profesional adevărat. Am crezut că o să am tot timpul din lume să fabric ceva mai multă strategie, mai mult marketing, să-mi creez un discurs, să adun portofoliu și să renasc mai ceva ca Phoenix în 2013, gata de bătălie. Acum într-un ambalaj mai bun, cu tot cu cărți de vizită și pantofi cu toc cui de mare angajament. Și cum făceam eu planuri și priveam pe fereastră, ca să nu mai zic că-mi pileam și unghiile în aceeași vreme, de unde nu s-au adunat măre vreo nouă evenimente cucuiete sub pervaz, de mai am puțin și mă ia cu leșin. Nu, nu vorbesc acum și despre cele patru discuții teoretice legate de evenimente din 2013 (dintre care două sunt aproape sigure).

Știu, sunt bolnăvicios de sinceră. Copilăros de sinceră. Chiar astăzi mi-a spus cineva, într-un anumit context,  că sunt copilăroasă. Iau asta ca pe-un compliment, având în vedere cât de mulți oameni pierd ludicul undeva pe drum și încep să se ia puțin cam prea în serios, chestie care dăunează grav sănătății de toate felurile, zic eu…

Mâine mă duc la nuntă. Nu e o nuntă ,,de-ale mele” cum îmi place mie să zic, sunt doar invitată. Însă o invitată specială, care a ajutat la găsirea designerului floral potrivit. Abia aștept să văd ce a făcut Maison Dadoo pentru mâine!

Aștept apoi încă două săptămâni și declar deschis primul sezon The Wedding Styler!

Despre 2 iunie mă ard degetele să vă povestesc. Îmi vine să vă zic cum o să ne încânte x, și cum o să ne surprindă y, cum locul o să fie minunat decorat cu a, b și c și câte și mai câte. Și nu pot! O să mă comport acum ca un om matur și o să țin toate surprizele și poveștile pentru momentul potrivit. Imediat după nuntă. Sau, cine știe, poate iau iPad-ul și fac niște live blogging de la nuntă. Asta ar fi chiar tare, nu?

Fotografia zilei vine de la un eveniment cum nu prea mai există multe. O nuntă tradițională românească așa cum ar trebui să fie ea, atunci când zicem că ne plac tradițiile și vrem să ne urmăm rădăcinile.

Credit foto: Imagia

SHARE THIS STORY
COMMENTS

suntem printre norocosi :D

stiu si eu cum este cu incurajarea asta,am trecut si eu prin situatii asemanatoare,dar cel mai important este sa practici meseria care iti place si care te reprezinta.
PS:daca pentru tine 2 Iunie va fii un moment plin de senzatii,eu pe 1 Iunie voi implini 3 ani de cand sunt impreuna cu iubitul meu;abia astept!…

ADD A COMMENT