Sunt eu, fata cu contradicțiile. Ieri v-am explicat, într-un articol care sunt problemele legate de așteptările clienților legate de costurile florilor pentru nuntă. Am încercat să adopt o poziție cât mai obiectivă și mai detașată, însă cred că părerea mea a ieșit la suprafață. Florile merită, în viziunea mea, un buget generos sau măcar așteptări pe măsură atunci când bugetul ăsta generos chiar nu are de unde să fie inventat. Există soluții ingenioase, low budget, dar ele necesită muncă din partea clientului, deci un alt tip de investiție și vor fi exact ceea ce sunt – adică mici soluții drăguțe și ingenioase, nu vor avea efecte vizuale grandioase.
Acum sar pârleazul prin zăpadă și vreau să scutur puțin și cealaltă parte a problemei – și anume furnizorii de servicii pentru evenimente. Sau, mai bine zis, orgoliilor lor! Pentru că după anii ăștia de varii experiențe mai mult sau mai puțin fericite, am ajuns la concluzia că toți oamenii au impresia că știu mai bine decât mirii. Orice. De cele mai multe ori, e adevărat, chiar știu. Au o experiență în domeniu care le dă dreptul să zică că știu mai bine cum stau lucrurile cu un eveniment, în general.
Dar nicio experiență din lume nu îți dă dreptul să spui că știi mai bine decât clientul ce își dorește, atunci când clientul chiar ȘTIE ce își doreste, își asumă costurile precum și consecințele. Sfaturile solicitate sunt binevenite – și sunt, de multe ori, motivul pentru care clientul te-a ales. Dar când clientul știe foarte bine ce vrea să facă, doar că ție nu-ți place asta, e momentul să cedezi și să nu-l asasinezi cu opinii nesolicitate.
În marea de clienți nehotărâți cu care avem de-a face de multe ori, există și oameni care știu foarte bine ce vor. Știu ce le place și ce nu le place. Știu câți bani costă diverse lucruri. Știu la ce nu vor se renunțe și – mai ales – știu la ce vor să renunte. Ceea ce, credeți-mă, este lucru foarte mare. Iar eu, dintr-o generozitate nemeritată de mine a soartei, dau destul de des peste acești oameni. Sigur, ca orice muritor veșnic nemulțumit, stau și mă plâng pe blog de diverse lucruri, dar adevărul e că majoritatea clienților mei pot foarte simplu să spună lucrurilor pe nume, își pot exprima dorințele, nu se supără că anumite lucruri costă prea mult ci pur și simplu renunță la ele și așa mai departe.
Și acum e aici, că ne lovim de partea cealaltă a problemei. Când omul știe ce vrea și spune clar, se găsește gena responsabilă din artist sau fotograf sau planner sau florist sau ce o mai fi el să-i spună că nu e chiar ok ce vrea. Fotograful îi spune să nu cumva să ia lasere că se strică pozele (înțeleg că se poate strica și camera – pe asta nu pot să mă supăr, e doar un exemplu :P). DJ-ul îi spune să lase vrăjeala fotografului, că petrecerea e doar una și fără lasere o să moară sufletul distracției în chinuri. Videograful ii explică că fără lumina aprinsă el nu filmează, că nu are ce, formația îi spune că dacă nu stinge lumina n-o să danseze nimeni și în condițiile astea ei nu cântă. Omul vrea artifica-n vârfu tortului, să se simtă și el ca la ziua lui de 5 ani, fotograful îi explică că e de prost gust să faci asta, că doar n-ai dat mii de lei pe tort să-l strici în poze cu artificii înfipte. Omul se hotărăște că nu vrea mărturii, că-s inutile și-s ceva pe care nu vede de ce ar da banii- și vine proprietarul locației să-i zică că nunta fără mărturii e tristă. Fotograful zice că mai mult de jumătate de aperitiv nu mănâncă și că n-are rost să arunci mâncarea pe geam, iar ăia din trupă zic că ei vor meniu complet obligatoriu. Mai vine și plannerul care zice că e frumos să iei de mâncare la fel pentru toată lumea. Fotograful e furios pe videograf că îi ia fața, videograful e frustrat că nu e lăsat să fie vioara 1 și că și el trebuie să livreze muncă de calitate, nu doar fotograful. Și fiecare îi spune clientului cum ar trebui să se asigure că există condiții pentru desfășurarea în condiții bune a muncii lor. Dacă femeia vrea o rochie casual din mall, sigur se găsește un florist să-i spună că nu e ok și că e o zi specială care ar trebui să se îmbrace mai festiv, doar n-o să aibă buchet de orhidee la rochie de plajă.
De parcă nu ar fi suficient că părinții și frații și domnișoarele de onoare și bunicii și nepoții DEJA ȘTIU MAI BINE decât cei doi.
În fine, cert este ca oricum ar da-o ceva nu e bine. Ceva din ce își dorește clientul, la un anumit nivel, nu e corect. Și cert e că, scoțând din context, fiecare are dreptatea lui. Fără lumină un videograf chiar nu poate filma, iar cu lumina aprinsă foarte rar se face atmosferă la o petrecere. Laserele chiar pot strica pozele, tortul chiar arată mai bine în poze fără artificii. Un DJ bun chiar știe mai bine să întrețină o petrecere ,,mirosind” audiența, fără să-i faci un playlist și probabil o rochie superbă Pronovias stă mai bine pe o mireasă decât ceva de la Basic Zara. Dar cert e că ar trebui să înțelegem cu totii – și aici chiar vreau să zic cu toții – că deciziile pe care le ia clientul sunt ale lui, nu ale noastre. Nunta e a lui, nu a noastră. Și mai mult de a-i face o recomandare, de a ne asigura că a înțeles pe deplin consecințele deciziilor lui, nu avem ce face. Și nu-mi place deloc când oamenii pleacă burzuluiți acasă că nu și-au făcut cadrele pe care le visau sau că n-au apucat să pună hitul verii. Că n-au prins nush ce imagine de premiu sau că mireasa nu s-a machiat conform așteptărilor. Ar trebui să plece zâmbitori acasă pentru că oamenii s-au simțit bine și au făcut ce și-au dorit, iar ei au depus tot efortul pe care ar fi putut să-l depună în condițiile date. E vorba despre o nuntă pe care au fost contractați s-o condimenteze cu aptitudinile lor, nu de ei binecuvântând o nuntă cu prezența artistică inimitabilă. Dacă asta nu vă place, poate ați ales greșit domeniul… Poate că sunt alte genuri de activități în care ego-ul individual este mai bine alimentat decât o nuntă – care are deja două vedete.
Deci îndemn colegii de activități recreative să fie mai temperați. Să accepte mai ușor inputul clienților. Și să stea liniștiți, atâta vreme cât oamenii sunt informați (și de asta am eu grijă) și la curent cu toate implicațiile deciziilor lor, n-o să dea nimeni vina pe ei pentru diverse neajunsuri.
Pentru că iată, așa cum nu poți mulțumi toți invitații, colac peste pupăză – nu poți mulțumi nici tot stafful! Și uneori, asta este, trebuie să acceptați că voi sunteți de partea ,,păgubită”. În seara asta veți fi voi cei care nu înțelegeți meniul sau muzica.
Eu sper că nu v-am supărat, dragi colaboratori – și sper că înțelegeți demersul meu. Mă aflu la jumătatea drumului, între voi și clienți – și așa cum văd neajunsurile așteptărilor lor nejustificate sau al atitudinii lor superioare versus colaboratorii lor (lucruri despre care am tot scris și care sper să se îndrepte, ușor-ușor), așa văd și tot felul de pretenții exagerate din partea prestatorului unui serviciu sau insistențe pe tot felul de teme, atunci când clientul a optat deja pentru altceva.
Respectați-vă între voi – staff și clienți – și toată lumea, efectiv toată lumea, o să aibă de câștigat.
Fotografia zilei (sper să nu mă acuzați de subiectivism – îi cunosc pe protagoniști :) )
Credit foto: Doru Oprișan