Ce ne facem cu tortul?!

Dragii mei, trebuie să recunosc că mă lovesc de o problemă nouă în planificarea de nunți românești, ceea ce e pe de o parte ceva rău (fiind vorba despre o problema), dar și ceva bun (fiind ceva nou pentru mine – frecvența discuției, cel puțin – și în același timp nu o problemă foarte gravă).

Vedeți voi, până acum 2-3 ani, opțiunea mirilor era aproape unanimă – tortul să fie spre dimineață! Să stea lumea! Să nu creadă că îi dăm afară! În traducere liberă – ,,Nu am întâlnit nunți unde să fie tortul mai devreme de ora 4, iar noi, deși am spus inițial că nu vrem o nuntă clasică, ci mai degrabă o petrecere (vă sună cunoscut?), nu vrem să ne abatem de la tipar –  și de fapt nu vrem nici să scurtăm durata evenimentului în care am investit atât de mulți bani și timp”.

Grea luptă am dus pe acest front. Grea. Fie am ținut invitați sechestrați până la ore indecente din dimineață, fie am scos de urgență torturi în vreme ce lumea încă mânca felul principal, pentru că s-a constatat că ,,pleacă lumea” (PLEACĂ LUMEA, PLEACĂ LUMEA! – Doar cine lucrează în domeniu poate înțelege acest tsunami care poartă numele de PLEACĂ LUMEA). Și după toate aceste lupte seculare, iată că vine un nou moment – acela în care trebuie să le explici oamenilor că prezentarea tortului în mijlocul nunții nu e nicidecum o soluție la faptul că invitații nu le mai rezistă atât de mult la nuntă.

Dar ce s-a întâmplat, de fapt? Ei bine, pare că oamenii au obosit. A durat 30 de ani, dar s-a întâmplat – invitații au obosit să mai stea la nunți până mai târziu de 2 noaptea. Și atunci, ca să nu cumva să intervină alte modificări logice în structura evenimentelor, s-au găsit tot felul de soluții artificiale de tipul acestei scoateri abrupte de tort în văzul lumii, fără a se servi (e, totuși, desertul nunții), ca să se dea un fel de steguleț verde invitaților care pică de pe scaune de somn și nu mai pot mânca oricum nimic în plus.

Dar e ok să se întâmple asta? Vine cineva la o nuntă doar ca să VADĂ tortul? E ok să simulezi un final provizoriu de petrecere în mijlocul acesteia, fără nicio altă însemnătate decât aceea că permitem oficial unora dintre invitați să plece la somn? Mi se pare uneori că oamenii găsesc tot felul de scuze să ia decizii facile și să nu-și asume niciun gest logic dar nemaiîntâlnit.

Care ar fi soluția firească la această situație? Simplu – (spre șocul public) – modificarea meniului. Sunt deja locuri (în concret – Restaurant Diplomat sau Radisson Blu) în care meniul propus are 3 feluri, a patrulea fiind doar opțional. Aplaud managerii acestor spații și îi încurajez pe ceilalți să le urmeze exemplul și să își invețe clienții că patru feluri de mâncare (eventual cinci) este enorm – și îi îndemn să facă asta pe lângă graba cu care îi învață că stafful este cetățean de mâna a doua, care nu merită să fie tratat omenește, dacă se poate face o economie micuță acolo.

A doua soluție ar fi o abordare ,,occidentală” a evenimentului – și anume fragmentarea evenimentului în două părți – cina (cu două sau trei feluri), în timpul căreia au loc discursuri și apoi petrecerea, în DEBUTUL sau pe parcursul căreia se poate tăia tortul. Am organizat deja mai multe asemenea evenimente și pot să vă spun că dacă mirii doresc și locațiile sunt deschise, ele nu se încheie devreme. Aud des că în alte țări evenimentele sunt plicticoase, durează puțin și nu se compară cu petrecerile monstruoase de la noi – păi și atunci nu putem lua doar părțile bune? Nu putem perfecționa oare sistemul în așa fel încât să păstrăm distracția și să tratăm cu grijă și sistemele digestive ale oaspeților noștri? Care ar fi propunerea concretă – o cină cu două feluri, urmată de o petrecere pe parcursul căreia putem organiza un bufet, alimentată de același open bar care ne-a făcut celebri și care poate dura exact atât de mult cât țin nuntașii. Fără să mai transmitem semnale cu fum că e ok să se plece acasă, fără să ne mai panicăm că pleacă lumea și n-a văzut tortul la ochi.

Tort care, btw, se alege cu mare grijă și atenție, se bibilește, se iubește și apoi se arată vreme de 2 minute, în întuneric, unor invitați înghesuiți și obosiți care nu vor decât să ajungă cât mai repede la somn. Nu e păcat?

Totuși, dacă ideea de a adopta un model (ptiu! piei tu, nuntă paralelă!) occidental sau dacă scurtarea meniului produc reacții adverse, sugerez să începem petrecerea mai devreme. Da, asta înseamnă, în principiu, ca o parte dintre ,,activități” să se desfășoare pe lumină – chit că our inner sober party vampires au o fotofobie demnă a fi obiect de studiu la ceva academie.

Așadar, dragilor, nu știu cum, dar trebuie să ne asumăm mai mult, să ne învățăm părinții că nici aruncatul de buchet nu e obicei românesc și totuși iată cu ce spor aleargă româncuțele rumene-n obraji pe ring după el. Să înțelegem că fericirea și reușita evenimentului nu stă niciodată în torturi consumate la 5 dimineața. Că invitații noștri români au obosit să fie ținuți pe la nunți până în creierii dimineții, entuziasmul post comunist a trecut și s-au cam epuizat și listele de obligații. Iar soluțiile artificiale de tipul “flashing the cake” într-un moment complet nepotrivit și lipsit de orice logică nu sunt, de fapt, soluții.

Am să închei prin a vă povesti una dintre cele mai absolut minunate petreceri ale lui 2018, care a avut loc la Si Lounge, în septembrie. Am început la 19.00 – când oaspeții și mirii au venit împreună în grădina noastră neatinsă de ploaie (deși în oraș, la nici 2 km, plouase cu spume). Bufetul cu gustări reci si calde a devenit disponibil în jur de 19.30. Pe la 21.00 am dat drumul la party cu Trupa LOV, iar pe la 21.45 am deschis van-ul de burgeri. Iar set cu trupa LOV, apoi pe bufet apar si felurile principale, undeva in jur de ora 23.30. Pe la 00.30 intra ultimul set live LOV, iar in jur de 1.30 pe cart-ul unde fusese candybarul apar, fără pompă, artificii și anunțuri speciale, vreo 3-4 torturi diferite, din care oamenii și-au tăiat, după voia inimii, felii de care și câte și-au dorit.

A fost un party senzațional. Majoritatea invitaților au plecat în jur de 2.30, eu am decolat pe la 3, iar ultimii meseni înțeleg că au mai poposit la amintiri și nostalgii împreună cu mirii până pe la 4.

După care a și plouat.

Atât am avut să vă povestesc, sper să vă trageți concluziile corecte de aici :). Și spor la schimbat lumea și nunțile, că greu mai este să ne urnim!

Fotografia zilei este, cum altfel, cu un tort. E făcută de Vlad Lodoabă – Vibe Collector tot pe la un 1.30 noaptea. Ah, și tortul a fost iute. Da, cu ciocolată și chilli. De la Dulce Bun.