Am cinci minute libere, hai zece – și mă gândeam să le umplu cu niște elucubrații personale elucidatoare, năucitoare și degrabă clarificatoare, de care nu știu dacă mai este nevoie, însă eu simt să le emit, așadar iată-le.
Observ din ce în ce mai entuziasmată că din ce în ce mai mulți oameni înțeleg cu ce mă ocup eu fără explicații de ore-n șir și fără sprâncene ridicate. E o evoluție majoră versus anul trecut și asta mă face să cred că în 2014 o să fim și mai bine de atât, deci mulțumesc pentru deschidere, răbdare și atitudine pozitivă.
Cu toate astea, sunt încă mulți oameni acolo care nu înțeleg ce vând eu. Pe ce le cer eu sume importante de bani, dacă candy bar nu fac, poze nu prestez, un DJ sub pat nu țin, huse de scaun nu închiriez, flori pe mese nu pun și nici măcar porumbei nu am incluși în pachet. Deci dom’le, chiar așa?! Sute de euro (mii! ca să fiu și mai confuzantă) doar ca să te deranjezi de acasă de două trei ori și să-mi dai câteva mailuri? Da’ noi chiar fraieri așa om fi, să aruncăm pe spinarea ta sacul cu bănet pe aer? Ca tu s-o freci pe canapea și să ne scrii posturi haioase (crezi tu) pe blog?
Domnilor, ați auzit vreodată expresia time is money? Sunt sigură că da, că e unul dintre cele mai mari clișee de la Dallas încoace. Dar pe aia cu ziua de 30 de ore ați auzit-o? Sau pe aia cu ,,n-am timp nici să respir”?. Ei – păi asta vând eu, măi cetățenilor. Timpul vostru cu familia, cu prietenii, la film sau cu câinele în parc. Și așa cum voi sunteți plătiți la muncă pentru că stați pe un scaun și petreceți opt ore pe loc, cu folos maxim sau fără folos, așa și pentru timpul meu se plătește. Dacă faceți un calcul detaliat, o să vedeți că nici măcar așa de mult.
Pe scurt, nu e nicio diferență între timpul în care voi dați un mail unui client să-i trimiteți o proformă și timpul în care eu vă scriu să vă povestesc ce fotografie se poartă sau care e lista cu top 5 locații potrivite pentru ce vreți voi să faceți. E tot timp, tot valoros. Pentru că deși sună așa fun și iarăși fun, eu vă scriu de aici, din timpul meu, în care probabil aș face altceva dacă nu aș munci ca să trăiesc, ca să plătesc rate, ca să îmi cumpăr o ciocolată fină și să bag motorină etc.
Timpul pe care voi îl petreceți cu prietenii la o cafea sau cu soțul la un film siropos e timp câștigat, în care eu scotocesc de zor pe nu știu de site după nu știu cine cine care poate să facă carte de oaspeți într-un fel anume sau e în stare să stea în poziția lotus pentru 52 de minute pline. Când sosește rezultatul sigur, nu sună așa spectaculos, poate ați fi putut să-i găsiți și singuri. Dar, dar nu ați făcut-o, pentru că beați cafea, vă uitați la film etc – începe să aibă sens?
În afară de asta, eu sunt ca un aspirator de informații. În capul meu e revoluție, de aceea car mereu tot felul de carnețele după mine. Sunt la piață și aud o tanti că povestește alteia că are o soră care face mărturii din frunze de busuioc? Se notează. Discut cu cineva pe chat și îmi popează pe wall un link către nu știu ce serviciu nou care s-ar aplica și la o petrecere deși nimeni nu se gândește la asta acum? Abandonez discuția, analizez serviciul, îl notez. Le dau mail și îi întreb de sănătate, dacă pot trimite o ofertă. De multe ori mă și văd cu ei. Așa că de multe ori la întrebările voastre – de unde să iau floare mov de pus în păr, de unde să comand pantofi cu toc de 7, 1 cm, unde găsim dansatori irlandezi, eu sar de cele mai multe ori cu un răspuns în cinci minute. Ceea ce e grozav, dar,din nou, face totul să pară așa…extrem de simplu. De exemplu, dacă mă întrebați dacă știu pe cineva care predă lecții de dans pentru cupluri – răspunsul este da, știu. Mda, vă gândiți, mare brânză, în 2 minute MAXIM găsești pe google o școală de dans. Da, numai că eu mi-am rupt vreo două ore din timp să mă văd cu tipul ăsta, să văd ce fel de om e, l-am ,,cercetat” puțin să văd și ce referințe are, i-am cerut o ofertă și abia apoi am început să-l recomand clienților. După primii clienți care au început să ia lecții cu el am cerut detalii, am aflat dacă sunt sau nu mulțumiți, dacă omul chiar e ce pare și doar atunci am continuat să îl recomand. Și asta se aplica la tot ce vă recomand, evident.
Foarte important. nu vând NICIODATĂ rețete. Nu știu dacă ați observat, dar acolo, în capitolul ,,nunțile mele” nu sunt două nunți la fel. În multe cazuri lucrez cu Maison Dadoo (dar nu doar cu ei), în multe cazuri aleg un fotograf cu care am lucrat deja – dar niciodată nu aplic rețete. Caut să recomand în continuare serviciile pe care le consider potrivite și de calitate, însă niciodată în aceeași formă sau exact aceeași echipă. Slavă domnului, sunt mulți oameni talentați acolo, nici nu am eu nunți suficiente câți oameni cu care mi-aș dori să colaborez în măcar o ocazie. Nu o dată am avut clienți care s-au speriat puțin, gândind că fac experimente pe ei, pentru că nu le-am recomandat oameni cu care ei știau sigur că am mai lucrat. Dar întotdeauna s-a dovedit că am ales bine și că intuiția și deducțiile mele funcționeaza cum trebuie. Niciodată nu iau ,,genericul” unei nunți ca să-l aplic alteia doar pentru că ar merge și ar fi simplu. Așadar dacă vă gândiți că investiția inițială în timp petrecut cu formarea relației cu furnizorii s-a amortizat deja de 1000 de ori, cred că trebuie să vă gândiți din nou.
Sigur, probabil fac asta mai eficient decât ar face-o, să spunem, soțul meu, care e antisocial, urăște expunerea virtuală și n-are chef să discute tot timpul cu necunoscuți. Știu oameni care știu oameni, merg în locuri unde întâlnesc oameni, particip la discuții unde aud lucruri. Clar, am acces la informație mai ușor decât alții. Ăsta fiind unul dintre motivele pentru care m-am apucat de asta.
Sunt momente (destul de dese) în care furnizorii de diverse mă caută pe mine. Să mă văd cu ei, să-mi arate cu ce se ocupă și ce pot vinde clientilor mei, să-mi povestească viața lor. Și eu chiar fac asta – mă văd cu ei. O oră, două, trei (da, știți bine cât poate să dureze o întâlnire cu mine) pe timpul și motorina mea, ca să zic asa. Desigur, pentru că așa se face, asta e lucrul drept de făcut, nu zic că aș face vreo chestie supranaturală. Dar și asta pentru mine e o investiție, o cheltuială. De timp și bani, pentru a vă putea oferi vouă informații prompte, inedite, variate și de calitate. Și cât mai complete. În loc să chem prietenii la un mojito pe balcon, mă văd la o apă plată cu lămâie cu două hostesse.
Dacă puteți face și voi asta? Păi dacă am făcut-o eu (being modest here), poate să o facă oricine. Dar asta înseamnă să cheltuiți o grămadă de timp cu toate cele. Sau să mă plătiți pe mine să o fac, mai repede și mai bine. Research-ul, mailurile, stabilirea de întâlniri. Probabil ați putea să zugrăviți singuri, să faceți singuri curat și să amenajați singuri grădina. Cu suficient research pe google cred ca ați reuși să vă scoateți și o măsea singuri. Unii dintre voi o faceți, alții angajați oameni pentru asta, pentru că știu ce fac și o fac repede și pentru că ați cheltui prea mult timp făcând lucrurile astea singuri. Timp în care mai câștigați niște bani la serviciu, sau vă duceți în parc sau la zoo sau pur și simplu dormiți.
Dar timpul meu costă. Pentru că muncesc mult, am standarde și așteptări de la cei cu care colaborez. El costă la fel cum costă și al vostru, la serviciu. Faceți un calcul, cu ce sumă sunteți plătiți pe oră. După aia gândiți-vă așa, dar fiți fair, cam câte mailuri primiți de la mine în uneori mai mult de un an și cam cât timp am consumat eu să primesc informația pe care v-o pasez vouă într-o manieră aparent facila. Apoi adunați timpul pe care-l petrec la întâlnirile cu voi. Timpul pe care l-am petrecut la telefon sau prin sms când erați supărați că sora mai mică nu vrea să se îmbrace în lila (dar a fost o discuție fun, doar nu se facturează și asta?!- sigur, dacă n-ar fi picat fix în momentul în care soțul meu punea o fripturică pe masă care apoi s-a răcit pentru că eu sunt un pionier entuziast sau în timpul în care aș fi putut termina un capitol din cartea aia pe care am început-o acum două luni). Timpul petrecut să lucrez la o prezentare de concept. Timpul pe care-l consum întocmind timing-uri, bugete și desfășurătoare. Apoi timpul (ore de weekend, când merg la evenimente în loc să mă duc la mare și pierd nopți întregi :D) pe care îl petrec la o nuntă și vedeți așa dacă vi se mai pare că sunt bani aruncați pe fereastră.
Timpul meu este mereu gata să fie consumat în scopuri de business. Chiar și când mă uit la un film sunt gata să răspund la un mail sau la un SMS. Și cred că unii dintre voi (foștii/actualii clienți) știți asta. Uneori îmi iau liber, închid canalele, ard podurile și mă duc la câte un SPA. Mă simt destul de vinovată când fac asta, deși cred că nu ar trebui.
Ok, am înțeles, te lamentezi aici de un sfert de oră că viața e greu și clienții nu înțelege. Și timpul ăsta tot facturat pesemne că e. Adica baba o arde pe blog și țara plătește pentru asta.
Nu, n-ați înțeles. Nu am zis nicio secundă că nu-mi place. Să caut, să vorbesc, să mă întâlnesc, să dau mailuri. Îmi place! Sunt unul dintre norocoșii care sunt plătiți să facă o chestie care le face plăcere, în regim flexibil de freelancer, adică a se citi îmi împart timpul cum mă taie capul. De aia am renunțat un job destul de râvnit și m-am aruncat cu capul înainte. Ăsta e cel de-al doilea motiv pentru care m-am apucat de asta. Asta însă nu înseamnă că munca mea ar trebui să fie voluntariat sau cadou. Doar pentru că îmi place.
Despre asta este vorba.
În virtutea acestor informații ați putea spune acum – aa…atât?! Asta vinzi tu așa frumos ambalat? Doar timpul tău?! Păi mulțumesc frumos, nu am nevoie de el, eu am timpul meu. În cazul ăsta e foarte simplu – nu îl cumpărați. Dacă aveți roșii în grădină n-o să le luați de la piață. Dacă vă place să faceți croitorie, nu mai treceți pe la Zara. Și așa mai departe. Ăsta este motivul pentru care nu mă vând agresiv (atenție, nu zic că nu sunt agresivă, în general, zic că nu fac hard selling). Ăsta e motivul pentru care n-o să încerc niciodată să vă conving că fără mine sunteți sortiți pieirii. Îmi doresc să înțelegeți singuri care sunt avantajele pe care vi le oferă contractarea serviciilor mele și să mă angajați doar dacă credeți că vă pot ajuta. Nu încerc să ,,păcălesc” pe nimeni.
Deci dacă auziți pe cineva interesat, vând timp. În forme diferite, la prețuri variate. Mi-am ocupat deja aproape jumătate din anul viitor, așa că aș zice să-i dați bice dacă vă place timpul meu.
*Nou! Acum, și consultanță online! :).
Să ne citim cu drag. Pe timpul meu și-al vostru!
PS – Cel de-al treilea motiv pentru care m-am apucat de asta este ăla că știu în ce hal arată unele evenimente private (sau arătau acum ceva ani) și că îmi doresc să pun umărul la schimbarea pe care mulți oameni care nu au timp de asta o merită. Și când zic arată, nu mă refer neapărat la efectul vizual, dar și și la cel gustativ, sonor etc. E un sentiment plăcut să știi că ai făcut ceva bine, cu suflet, într-o lume în care lucrurile se fac prea des de mântuială. Din fericire, efectele muncii mele și ale altora ca mine se simt, lucrurile s-au schimbat destul de mult. Dar mai e de muncă și asta ocupă timp, ce să-i faci… :).
Fotografia zilei:
Credit foto: Fix Foto