Ipoteza
D
De la adevărul ăsta banal pleacă multe dintre campaniile publicitare ale momentului. Campanii referitoare, în general, la o ofertă variată de produse sau servicii, potrivite, chipurile, oricui. Dar mai departe de un truism publicitar, adevărul rămâne. Chiar suntem diferiți. Că e o idee plictisitoare sau nu, este una adevărată. Și totuși, cu toate aceste campanii publicitare, lucrurile care ni se vând și pe care le alegem sunt…uniforme (este un cerc vicios – oferta se formează în funcție de cerere, nu își asumă nimeni riscul unei tentative de diferențiere/educație care poate duce la faliment, decât în cazul în care are drept target oameni cu mulți bani care în general vor cu tot dinadinsul să iasă în evidență – și aici e o mare diferență de miză, cea dintre natural și forțat). Iar tendința de a nu ieși din uniformă se accentuează cu atât mai mult cu cât este vorba de decizii și momente importante în viață. Mecanismul infernal este determinat de nimic altceva decât… frica de judecată. Odată ce ieși din zona (atât de îngustă!) în care toată lumea, indiferent de gusturi și personalitate, se simte perfect confortabil, riști să fii judecat de unul sau de altul (de obicei persoane neimportante, pentru că cele importante sunt selectate pe baza asemănărilor și a gusturilor comune). Și uite-așa ajungem să alegem între o rochie A, una prințesă și una sirenă, cu variațiile lejer și scurt (considerate destul de… wow, atipice).
Eu cred că ar este exact pe dos. Cred că dacă ești într-un anumit fel, ar trebui să-ți expui și mai ales EXPLOATEZI particularitatea, cu atât mai mult cu cât te afli într-un moment important din viață. Asta nu se poate face decât dacă ești sincer cu tine și dacă îți asumi riscul de a nu fi pe gustul tuturor.
Există lucruri considerate extravagante pe nedrept. Alegerile personale, tot ce încalcă uniforma, sunt scandaloase fără un motiv real.
Un exemplu
Iată o rochie de mireasă ce ar putea fi considerată extravagantă:
Aș vrea să vă contrazic. Nu este o rochie EXTRAVAGANTĂ, este o rochie personală, potrivită unei femei care o găsește pe placul ei și care nu se teme să se exprime vestimentar chiar și în ziua nunții (sau MAI ALES în ziua nunții).
Iată ce înseamnă rochie extravagantă:
Spre diferență de prima, persoana care îmbracă această rochie este una care dorește să șocheze, să dea pe spate, să epateze. Este, cu siguranță, o persoană extravagantă. A bit over the top.
Observația se aplică la orice. Este extravagant să nu îmbraci scaunul (frumos!) la o nuntă cu huse alunecoase, kitchoase și incomode? Te asigur că nu. Extravagant ar fi, poate, să nu pui deloc scaune. Poate nici mese. Extravagant este să faci petrecerea în întregime în piscină, de exemplu.
Concluzia?
Nu vă mai temeți, nu mai fugiți de alegeri personale. E atât de important să fii așa cum simți că trebuie să fii încât temerile de genul celor expuse mai sus (judecată, bârfă) devin mici, mici, mititele și vă puteți chiar imagina cum le striviți cu vârful pantofului. Iar după nuntă chiar n-are nicio importanță cine n-a gustat gazpacho că n-a înțeles ce e și cine n-a vrut să danseze brașoveanca că e prea cool pentru asta.
Nu te mai teme să fii așa cum ești tu. Te asigur că e cale extrem de lungă de la niște alegeri foarte personale și până la șoc și groază, panică în tunel, rude la spital, apoplexie în serie. Iar rata aprecierilor va fi infinit mai mare decât cea a bârfelor, pentru îndrăzneala de a tăia niște tipare rigide și incomode.
Fotografia zilei (de la un eveniment foarte…personal :) ).
Credit foto: Cromatica Photography
pustiul de sub masa imi aduce aminte de mine (in tineretile mele), la nunta fratelui meu. great memories !