Uite-așa ies eu din tufiș când vă așteptați mai puțin cu câte-o poveste în pălărie, să vă sară inima din piept și mai multe nu.
(Nu-mi mai propun nimic, las lucrurile se întâmple și atât – se vede treaba că e cel mai bine-așa.)
Astăzi vreau să vă arăt cum a fost anul trecut la nunta noastră tradițională de la Horezu.
Mai întâi vreau să vă zic care e treaba cu Horezu. Treaba e tocmai asta, că nu e nicio treabă. Mai întâi m-am apucat să fac o rezervare la Conacul lui Maldăr, să merg și eu un weekend acolo ca să văd cum este. Era in octombrie 2012. Nu pusesem bine receptorul în furca mailului, ca să zic așa, că primesc mail de la Andra, care se mărita la Horezu, în 2013. Am zis că clar de clar e semn. Dar o lună mai târziu, când mi-a scris și Andreea, care se mărita tot la Horezu, dar în 2014 – ce să mai zici? Nu că-ți vine să mergi să ciocăni la Univers la ușă și să-i zici – băi, ești nebun?! Păi ce treabă am eu, măi, Universule, măi, cu Horezu?! N-am fost acolo, n-am rude, nu știu, nu cunosc!
În orice caz, indiferentă nu putea să mă lase șotia asta a Universului, așa că am mers la drum mai departe cu ambele nunți. Una a trecut, în mai 2013 – iară până la a doua am avut cale lungă de străbătut, căci s-a întâmplat ea, nunta, abia pe 19 iulie 2014.
Nunta Andreei și a lui Adrian a fost una de inspirație tradițională. E aproape un curent acum, o modă, dar pot să vă zic pe bune că ei au fost între primii care au avut ideea asta atunci, în 2012. Să se întoarcă în orașul de origine al Andreei (pentru că ei locuiesc în Elveția) și să încerce să organizeze un eveniment care să vorbească despre rădăcinile lor, despre naționalitatea lor, despre tradiții adevărate și spirit românesc. Ați fi, poate, uimiți atunci, să aflați că oaspeții au găsit, pe fiecare scaun, această notă:
Dar cum?! Nuntă tradițională fără buchet, voal- și – MAI ALES – tradiționalul furt al miresei?! Păi stai așa, despre ce vorbim atunci?
Păi vorbim despre port tradițional la biserică:
Despre cunună pe cap:
Despre motive populare din locurile natale ale mirilor, îmbinate frumos și simplu de Atelier Hippo în invitații produse letterpress, dar și în restul papetărie și în acest panou pe care l-am cărat cu mare grijă de la București până hăt la Horezu:
Despre flori de câmp în oale ceramice pictate și culori naturale în întreg decorul:
Despre semne de carte cusute de mână de Iuliana Cășuneanu hăt la Mangalia:
Despre muzică populară interpretată ca la carte de Irina Sârbu band:
Despre tortul decorat în aceeași notă, de la Atelierul cu Delicii, din Vâlcea:
Și despre rochia pe care Andreea a avut curajul s-o comande online de aici:
Mai sunt multe detalii ,,în ton” pe care le puteți găsi și singuri, în portofoliul meu, sau pe pagina mea de facebook.
Despre ziua nunții în sine pot să vă povestesc că n-a fost total lipsită de peripeții (știți voi cum e povestea aia cu perfecționismul de acasă care nu se potrivește cu cel din târg), însă lucrurile au fost așezate bine și s-au derulat firesc, așa cum era natural și normal să se întâmple. Și cum altfel ar putea să fie nunta unor oameni care-ți lasă pe noptieră un asemenea mesaj?:
S-a dănțuit mult și bine – până și oaspeții de pe alte tărâmuri au încercat să se prindă cum e cu hora la români:
Lui Marius Bărbulescu îi mulțumim frumos atât pentru fotografiile minunate, cât și pentru faptul că ne-a ajutat de dimineață la strâns! Am așa câteodată impresia că nu merit să lucrez cu toți oamenii ăștia și parcă mi se face și dor de-o nuntă, așa. Ah, stai, să nu ne grăbim să ne plângem de milă, pe 23 mai pornim hora!
A dumneavoastră, consilier-în-ale-nunții-care-îi-dă-cu-vin-pe-la-muncă:
